Greu, dar trebuie!

Sa fii gospodina e lucru mare. Sunt lucruri pe care nu le inveti la scoala, ci "la scoala vietii" sau la mama acasa. De fapt totul incepe din frageda pruncie, atunci cand copilul o imita pe mama. Ne minunam ce harnica e, cum da cu matura, cum sterge praful sau ca vrea sa spele vasele! Nu va entuziasmati, doar imita.

In timp, mama ii va cere copilului sa-si stranga jucariile, sa-si faca ordine in camera. Ajutorul in bucatarie, curatatul zarzavatului, joaca cu aluatul sau primele clatite, dusul gunoiului inseamna de fapt ucenicia in ale gospodariei. Pe masura ce creste, copilul este solicitat sa se implice in lucruri mai greu de facut, ce necesita atentie, sau constiinciozitate.

Incepem sa facem deosebirea intre dezordine si mizerie

Curatenia se face periodic iar pastrarea curateniei se face permanent.

Dezordine inseamna cand intri intr-o casa unde toate lucrurile sunt "la vedere", la indemana, lucru specific barbatilor (cred eu), toate sunt pe birou, scule prin toata casa, calculatorul fara carcasa pentru a se ventila si suruburile la indemana.

Sau in camera unde sunt haine pe spatarul scaunului - la tinerele domnisoare, care se schimba la fiecare ora, in functie de baiatul cu care ies, ori de vreme sau de toanele in care sunt.

Sa nu vorbim de bunica care strange toate pungile - sa fie sau pentru ca sunt frumoase - sticlele si sticlutele, fie ca sunt in camara sau ca sunt pe servanta, inclusiv pe cele de parfum, goale.

Nici mama nu e scutita de tabieturi producatoare de aglomeratie, vezi bibelourile - daca este profesoara - sau mileurile, macrameurile, artizanatul. Sa nu vorbim de covoarele de pe pereti, de croseturile finalizate care isi gasesc locul fie ca tablouri, fie pe balcon.

Pastram totul, fie ca ne trebuie fie ca nu ne trebuie!

Si uite ca vine vremea sa facem curatenie, ca sa putem improspata casa.

Greu, dar trebuie sa incepem sa alegem si sa renuntam la vechituri si la lucruri inutile.

Sa vedeti ce greu este sa iti sortezi lucrurile din sifonier. Sunt haine frumoase, dar care nu mai sunt la moda. Sunt haine bune, dar care nu ne mai incap si speram ca poate, poate, vom mai slabi. Bine slabesti, dar nu se mai poarta modelul, croiala, materialul.

Cu pantofii la fel. Avem tot felul de perechi de pantofi, insa designerii fac in asa fel incat pantofii cumparati anul trecut sa nu poata fi purtati anul acesta! Ori nu se mai poarta botul ascutit, ori tocul, ori culoarea. Ce facem, ii pastram pe toti?

Ajungem si la hainele sotului. Acolo cateodata e mai simplu. Daca este adeptul tinutei sport, ai scapat, caci blugii sunt vesnici (sau nu?). Stiti, sunt cu capse, fara capse, cu buzunare sau fara, largi, evazati, drepti, descusuti, carpiti, patati, decolorati si o luam de la capat cu intrebarea: ii mai porti?

La tinutele office, vedem cum se poarta costumul cu rever ascutit, drept, cu nasurii simpli sau dubli, gulerul...

nici aici nu e usor. In cazul camasilor, selectia se face in functie de ce culori ii plac, ce culori se asorteaza.

La copii e cel mai usor. Ei cresc, asa ca le schimbam garderoba pe sezoane. Ei sunt intotdeauna avantajati, sunt la moda. Cu jucariile la fel, e simplu. Nu va temeti de solutia radicala: cele bune raman, cele stricate se arunca si terminam camera copilului.

Ce te faci insa in bucatarie?

Apar tot felul de vase, oale, din materiale diferite si din ce in ce mai bune. Apar aparate performante de ultima generatie, de mixat, de vidat, robot de tocat, de facut paine. Ce facem cu cele vechi, care sunt totusi bune? Le pastram si ocupam locul sau le dam cadou pe la bunici?

Nici cu vesela nu e usor. Farfuriile rotunde nu se mai poarta, acum sunt patrate, din arcopal sau portelan. Pe care sa le pastrati: pe cele cu flori sau desene geometrice? Ce facem cu tacamurile? Se schimba modelul, materialul, manerul...

Dar anul viitor ce facem?

Pai ce sa facem: tot cumparam si tot evacuam, ca doar suntem societate de consum! Dupa parerea mea, cel mai greu lucru, atunci cand vrei sa ai o casa aerisita si degajata, este sa renunti, sa alegi ce pastrezi si ce nu!