Temerile viitorului tatic

Teama de respingere

Toata lumea stie ca o viitoare mamica isi are propria ei lume, in care nu este loc decat pentru ea si bebelusul pe care il asteapta. Este firesc sa se intample astfel: instinctul matern, existent in stare latenta in fiecare femeie, se manifesta inca inainte ca sarcina sa fie confirmata. Multe femei gravide spun ca au simtit acest lucru, care le-a fost confirmat ulterior prin analizele si testele efectuate.

Tocmai acest lucru ii sperie pe majoritatea barbatilor, care se intreaba daca nu cumva vor trece pe planul secund. Reducerea raporturilor sexuale (si, ulterior, sistarea lor temporara, pana la refacerea completa a femeii dupa nastere) le intareste aceste ganduri. Chiar daca stiu foarte bine ca asa se va intampla, se simt raniti. Si acest lucru nu inseamna ca ar fi egoisti... este o reactie tipic masculina.


Teama de restrictiile alimentare

Poate crezi ca este o gluma, insa multi barbati se tem de acest lucru. Dupa nastere si incheierea perioadei de alaptare, femeia trece de obicei la dieta, din dorinta de a-si recupera silueta pe care a avut-o inainte de sarcina. Ceea ce implica, evident, impunerea unor restrictii... Fara dulciuri, fara prajeli, salata, salata si iar salata. In acest context, partenerul crede ca acelasi regim il asteapta si pe el, din moment ce - nu-i asa? - trebuie sa te sustina si sa fie alaturi de tine. Prin urmare, nu poate savura o friptura in sange sau o savarina delicioasa, pentru ca iti va face rau. Se stie ca majoritatea barbatilor sunt niste gurmanzi...
 

Teama ca nu va fi un tata bun
 
In adancul sufletului, fiecare barbat isi doreste sa-si impresioneze cat mai mult partenera si sa fie admirat de aceasta. In relatia sentimentala, o parte din temerile barbatului este cauzata de nesiguranta sa: oare se ridica la asteptarile partenerei? Analog, atunci cand afla ca va deveni tata, printre primele sale ganduri este si: "Oare voi putea fi un tata bun?". La aceasta se adauga si grijile de ordin material - el stie ca partenera va intra in concediu post natal si se intreaba daca va fi in masura sa sustina financiar familia.
 

Si totusi, ce e de facut?

Ei bine, sugestia principala este aceeasi valabila si pentru femei (care nu sunt scutite de temeri si spaime - chiar deloc) - anume, aceea de a comunica. Vorbiti, domnilor, despre ceea ce va preocupa si nu ezitati sa-i impartasiti partenerei ce va framanta. Chiar nu este acum momentul pentru orgolii si nici pentru atitudinea gen "Cine e barbatul?".

Daca aveti prieteni care au devenit si ei parinti, cu atat mai bine! In timp ce partenera face schimb de experienta referitor la pregatirea biberonului sau alaptare, tu discuta "ca intre barbati". Experienta celuilalt iti poate fi de mai mult folos decat ai crede.

Pe langa aceasta, iata un alt aspect important pe care trebuie sa-l iei in considerare: implica-te! Daca nu te trezesti si tu in mijlocul noptii pentru a-l schimba pe bebelus sau a-i pregati biberonul, nu-l scoti in parc si nu inveti sa-l imbraci, partenera se va ocupa de toate acestea - dar, ghicesti ce se intampla? Nu-ti va mai acorda atentie, partial pentru ca ingrijirea micutului o epuizeaza, din moment ce este numai responsabilitatea ei, si partial pentru ca nu-ti aproba atitudinea si-ti administreaza o pedeapsa tacita - pe care, poate, nici nu o constientizeaza ca atare. Nu te teme ca la inceput vei fi neindemanatic! Pe parcurs, vei capata dexteritate - iar pe de alta parte, taticii neajutorati sunt atat de simpatici!

Concluzionand, singurul mod in care poti trece peste toate grijile este de a te arunca direct in mijlocul lor. Nici nu vei simti cum trec anii... maine vei juca o partida de fotbal cu baietelul tau, poimaine vei studia, incruntat si circumspect, pe pustanul emotionat care a venit sa-ti invite fetita la cofetarie...