Dupa cativa ani de absenta din televiziune, Cristina Topescu a revenitla pupitrul stirilor. De la sfarsitul anului trecut, ea este vedeta dela "Focus", de pe Prima TV.
De fapt, absenta aceasta nu a insemnat nici o clipa un divort, ci doar odespartire temporara, un ragaz de care avea nevoie. "Sunt momente in carepreferi sa iesi, vremelnic, din arena. Simti ca asa trebuie sa faci, faraca nimeni sa-ti impuna asta. Stiu ca trebuie sa lupti mai tot timpul casa "supravietuiesti", dar eu n-am fost niciodata preocupata de lupta saude victorie, cu orice pret. Cand pretul incepe sa-mi provoace disconfort,gasesc ca e mai bine sa ma retrag", marturiseste Cristina. Dar, daca stabine sa se gandeasca, cuvantul "retragere" nu este cel mai potrivit. I-arspune mai degraba schimbare, pentru ca nu a stat nici o luna acasa sis-a si apucat de altceva, de presa scrisa. Nu ii pare deloc rau ca aacceptat provocarea. Experienta ca redactor-sef la revista "Oameni intop" a avut un rol important in evolutia ei, atat pe plan profesional,cat si in viata personala.
Anul trecut a revenit la postura de prezentatoare de stiri care ii placesi ii este la indemana.
Trebuie sa recunoasca faptul ca ipostaza in care s-a simtit cel mai binee aceea de corespondent special. Iar printre cele mai frumoase amintiridin cariera se numara transmisiile "live" de la alegerile parlamentaredin Franta. Pe atunci era la Pro TV si a avut ocazia de a urmari uneveniment de mare anvergura pe toata desfasurarea lui. Cele unsprezecetransmisii in direct, cam doua pe zi, la care s-au adaugat corespondenteletelefonice, i-au oferit o mare satisfactie profesionala. De aceea,simte ca prezentarea nu o mai provoaca atat de mult. Pe de alta parte,Cristina recunoaste ca, in decizia ei de a reveni la stiri, s-ar puteasa fie vorba si despre o "voluptate a dedublarii". Cu alte cuvinte, lastiri, fiind nevoita sa transmita lucruri grave, pare o persoana foarteserioasa. Intr-un fel, e ca un rol pe care-l joaca si in care crede,in acelasi timp. Insa, in realitate, Cristina este departe de ceea ceinseamna o persoana sobra. Seriozitatea ii este dublata de jovialitate.
De altfel, chiar asa isi doreste sa o perceapa publicul. "Mi-ar placeaca oamenii sa spuna ca sunt credibila, sa vada ca fac cu pasiune ceeace fac si ca, desi stirista, sunt o prezenta calda, care nu-i deranjeazacand "intra in casa".
Pasiunea pentru jurnalism se pare ca a mostenit-o pe filiera paterna,de la Cristian Topescu. Profesional, chiar, a urmat modelul acestuia panala un anumit punct, admirand faptul ca tatal sau nu a fost niciodata in"pericolul" de a cadea intr-o comoda multumire de sine. "E esential saarzi pe dinauntru si sa fii perfectionist pana in panzele albe. Asta curiscul de a-i agasa pe altii, sfarsind prin a te agasa chiar si pe tine",marturiseste ea.
In plus, exista multe persoane de al caror exemplu tine cont. Sunt oamenipe care ii considera mai inzestrati, mai evoluati si mai destepti, cucare ar fi o obraznicie sa se compare, dar la care ii face placere sase raporteze.
Despre calitati nu-i place sa vorbeasca niciodata, poate si fiindca a fosteducata sa se preocupe, in special, de defecte. In privinta lipsurilor,insa, are multe de spus, de construit si de reparat. Considera ca iilipsesc rabdarea si puterea de concentrare, uneori chiar si tactul. Nu-ipoate intelege pe cei ce nu pun suflet in munca, dar spera, cu timpul,sa devina ceva mai toleranta. La Prima a gasit insa multe lucruri decalitate, incepand cu oamenii, ceea ce este foarte important."Sunt foarte calzi si cei mai multi dintre ei sunt pasionati de cefac. Asta-mi place cel mai mult si deja ma simt in largul meu", spuneCristina.
Recunoaste ca spiritul de echipa are un rol hotarator pentrucalitatea jurnalului si ca prezentatorul are nevoie de un colectivputernic in spate. El trebuie sa stie "sa vanda cat mai bine marfa,dar singur, fara echipa, nu face prea multi bani". Important este cafiecare sa fie constient ca nimeni nu se pricepe la toate. Acolo undesunt mai multe minti, mai multe idei, si sansa de a face un lucru buneste mai mare, iar "oamenii ar trebui, daca nu se iubesc, macar sa sepretuiasca". Iar Cristina stie sa aprecieze totul la adevarata valoare,ba, mai mult. In copilarie, tatal ei o suspecta ca sufera de un sentimentde mila aproape maladiv. Poate ca, din cauza aceasta, daca ar avea de alesin viata, ar face ceva care sa stearga sau macar sa usureze suferinta,fie ca e vorba de copii, de batrani sau chiar de... animale. Apropiatiistiu foarte bine ca asta nu e doar o poza, iar Cristina se gandeste, maiin gluma, mai in serios, ca intr-o alta viata a fost, probabil, hingher,iar acum sufera, in dorinta de izbavire, de mila cateilor de pe strada. InOccident, caritatea a devenit o moda, insa ea, daca va avea vreodata banimulti, este convinsa ca-i va cheltui pentru cei care sufera si asta nudin snobism, ci pentru ca doar asa are senzatia ca n-a trait degeaba."Simtim permanent nevoia de a ne gasi un rost. Un rost stiut nu doarde Dumnezeu si intuit de oamenii daruiti cu mai mult har de la El. E ocautare continua si... cred ca e frumos sa fie asa."