In general o astfel de femeie ajunge sa fie singura in echipa de top management deoarece a fost recrutata printre primii in acea companie si a avut astfel sansa sa urce in cariera. Sau poate sa fie singura deoarece sunt mai multe HR manageri femei decat barbati. Sau poate sa fie recrutata de seful ei deoarece are potential, este exact ceea ce se doreste si, cu siguranta, nu va fi un real pericol pentru seful existent.
Politica companiei este aceeasi pentru toti, femei sau barbati, manageri sau simpli angajati, dar:
Este foarte probabil ca noul General Manager, care tocmai ii ia locul expatului, sa fie actualul director de vanzari, care se nimereste a fi fost tocmai salesmanul din zona de protocol si care stia si cel mai bine engleza in vremurile de inceput.Este foarte probabil ca singura femeie care a ramas de la start-up sa faca parte din bord, dar aproape intotdeauna este manager peste o zona nu foarte sensibila;
Este foarte probabil ca de ani buni sa nu mai fie angajata nici o femeie in bord, mai ales daca General Managerul este barbat; Este foarte probabil ca bordul sa fie plin de femei, daca "se nimereste" ca directorul general sa fie o femeie care i-a luat locul expatului.Cum este la fel de probabil ca, desi 60-70% din personal este feminin, speranta de cariera este foarte mica si este aproape intotdeauna in directa proportionalitate cu cat esti de politicoasa fata de "politica" firmei.
Sunt multe situatiile, din pacate, in care spiritul intreprinzator si libertatea de exprimare, foarte vehiculate in companie de altfel, sa fie nu tocmai bine primite daca vin din partea unei femei: "sunt bune ideile tale, dar nu este momentul sa le punem in practica", "suna foarte interesant, sa aprofundezi ideea si sa vii la mine cu un proiect amanuntit, sa vedem ce putem face", etc. Cate proiecte nu ati inceput si nu au avut finalitate, chiar daca aratau negru pe alb ca sunt eficiente? Cate idei ati avut, v-au fost amanate ca mai apoi sa fie puse in practica, din intamplare, ca fiind ideea altcuiva, de obicei un barbat?
Daca recitim randurile anterioare, probabil ca prima impresie este ca traim intr-o lume de business plina de misogini! Nu, in nici un caz: sansele sunt de partea tuturor, dar oare de ce sunt atat de putine femei directori generali sau manageri de top, cand, in toate studiile legate de leadership, femeile au clar aptitudini mult mai puternice de lideri decat barbatii? Doar pentru ca nu au citit studiile astea sau poate pentru ca li se amana proiectele? Cate dintre noi, manageri fiind, nu ne-am simtit singure in sedintele saptamanale printre atatia barbati? Cine sa ne sustina atunci cand voiam sa ni se aprobe un proiect? Cat de politicoasa trebuie sa fii ca sa fii intr-adevar ascultata? Sau cat de mult nu trebuie sa incalci regulile nescrise ale "politicii" companiei astfel incat sa ajungi la un moment dat din key employee, macar un supervisor?
Intentia nu este aceea de lamentare, ci de a trage un semnal de alarma! Realitatea este alta decat cea prezentata de colegii nostri in meeting-urile saptamanale la care luam si noi parte, ea fiind aproape intotdeauna aceea rezultata din discutiile lor cand noi nu le mai suntem prin preajma.
Si totusi, mai exista o sansa intr-o astfel de lume? Da, cu siguranta! Cu conditia ca liderul sa fie cu adevarat lider, sa fie constient de el, de influenta lui, de caracterul si puterea lui si sa fie perceput de toti ceilalti, femei sau barbati, ca un adevarat suport pentru fiecare. Sa fie perceput ca fiind acolo nu in primul rand pentru a cere de la ei cifre peste cifre, bugete peste bugete, ci ca fiind acolo pentru a-i dezvolta pe ei, pe fiecare in parte, pentru a-si realiza obiectivele! Si pentru a putea sa-i ia locul oricand, femeie sau barbat, fara nici un fel de diferentiere, decat aceea venita din performante.
Daca simtiti ca ati incalcat "politica" firmei din care faceti parte si vreti sa schimbati ceva, cautati in piata companiile care sunt conduse de lideri, nu de manageri. Cu siguranta acolo veti avea, in adevaratul sens al cuvantului, parte de o cariera!
Posteaza comentariu