Cred că mulţi bărbaţi din România se simt virili la volan. Claxonează la o fracţiune de secundă după ce culoarea verde apare pe semafor. Accelerează doar pentru a depăşi o maşină, iar apoi eşuează în aglomeraţia din intersecţie. Aceasta e o formă de virilitate asemănătoare cu cea din peştera. Mulţi dintre noi n-au evoluat prea mult de atunci. Sau au evoluat greşit.
Sunt bărbaţi care se simt virili când se duc la club şi beau băuturi energizante amestecate cu whisky şi se plimbă precum cocoşii în jurul unei fete. Cred că au mari şanse să o cucerească dacă îşi umflă pieptul şi folosesc cuvinte vulgare. Habar n-au că fata care stă la bar are în ochi adevărate lasere cu care îi scanează portofelul, ştiind, în mai puţin de câteva secunde, câte parale face. Laserul mai descoperă cu exactitate şi ce perspective are şi cât creier.
Mai sunt bărbaţi care se simt virili atunci când echipa de fotbal cu care ţin a câştigat un meci sau chiar campionatul. Asta e o virilitate prin transfer - când idolul tău face ceva ieşit din comun, atunci te simţi ca şi cum ai fi contribuit şi tu la reuşita lui. Această formă e des întâlnită în societatea noastră plină cu idoli falşi.
Cea mai numeroasă categorie a bărbaţilor din lumea modernă au puţine momente în care se mai simt virili. Ducând o viaţă sedentară, virilitatea lor dispare dimineaţa în baie când oglinda reflectă o burtă deformată de bere şi pizza. Stresul, teama de ziua de mâine, grijile financiare ne îndepărteză de modelul de Făt-Frumos călare pe un cal alb care vine să salveze o prinţesă.
Aşa că, în cea mai mare parte a timpului, suntem virili în gând.