Un tată uşor de păcălit

Cei mai neajutoraţi bărbaţi din lume, în opinia mea, sunt taţii de fete. Mă aflu într-o astfel de situaţie. Am o fiică de şase ani şi nu contenesc să mă minunez cât de neajutorat mă simt în faţa ei.

Imaginaţi-vă cât de greu îi e unui bărbat să înţeleagă o femeie matură. Nu ştim niciodată prea bine ce vă provoacă tristeţe, ce vă provoacă bucurie. Nu înţelegem de ce e greşit să intri încălţat în dormitor, de ce e greşit să mănânci pizza în faţa televizorului sau să stai pe computer până la trei dimineaţa doar ca să vezi dacă ţi-a ieşit un rezultat la pariuri sau nu.

Ei, acum, imaginaţi-vă că la norul acesta de mister ce pluteşte în jurul unei femei mature se adaugă şi reacţiile de neînţeles ale unei femei în devenire care vrea să-şi schimbe dresurile cu o secundă înainte de a ieşi din casă pentru a merge la grădiniţă.

Eu, grăbit, spun că nu e nicio problemă. Soţia mea spune că e imposibil să se îmbrace ca o sorcovă. Şi criza e gata. Începem să ne certăm toţi trei şi, în câteva secunde, sfaturile pline de înţelepciune ale lui Dr. Spoke se duc pe Apa Sâmbetei. ”Nu e bine să vă contraziceţi în faţa copilului”, scrie negru pe alb în cărţile pentru educaţia părinţilor.

Recunosc, sunt dezarmat în faţa fiicei mele. Soţia mea îmi aminteşte  că o răsfăţ prea tare. Îi dau dreptate, dar habar n-am cum aş putea să-i refuz ceva. Tot timpul trăiesc cu povara că o să ratez în meseria de părinte şi, îmi dau seama, că, de cele mai multe ori, sunt uşor de manevrat de către propria mea fiică.

După mai multe zbateri, mi-am asumat această slăbiciune. Mi-am dat seama că dacă m-aş schimba aş deveni mult mai morocănos pentru că mi-ar lipsi enorm zâmbetele ei de satisfacţie atunci când îi cumpăr o jucărie nouă, o îngheţată sau o rochie.

Strălucirea din ochii e nepreţuită chiar dacă par un tată uşor de păcălit.