Bine, nu vreau să exagerez. Nu toţi bărbaţii sunt obsedaţi de fotbal. Dar cei pasionaţi de acest sport îi privesc cu suspiciune pe ceilalţi, pe cei care nu sunt. Probabil că şi reciproca e adevărată.
De multe ori v-aţi întrebat cum reuşim să ne uităm la televizor o duminică întreagă numai şi numai la fotbal. Mulţi dintre noi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru zecile canale de sport. Companiile de cablu ne oferă posibilitatea să trecem cu uşurinţă de la un meci la altul.
Uneori urmăresc mai multe meciuri în acelaşi timp şi trec cu telecomanda şi mă uit la scorul din colţul ecranului.
Privesc câteva minute ca să-mi dau seama în ce direcţie se îndreaptă partida şi apoi mă mut pe alt meci. Şi tot aşa.Cred că pasiunea noastră pentru fotbal are legătură cu pasiunea pentru lupte. Strămoşii noştri se luau la bătaie destul de des şi ceva, ceva s-a transmis de-a lungul vremii. Motivele unui război în care mureau mii de oameni au rămas la fel de puerile ca şi acum - banii, azi milioanele din Liga Campionilor şi gloria, azi un titlu naţional.
Din fericire s-a inventat televiziunea şi putem urmări bătăliile fără să participăm direct la ele şi, în plus, ne putem uita la mai multe în acelaşi timp.
Pentru mulţi dintre noi, fotbalul e şi principalul subiect de conversaţie.
Dacă n-ar exista acest sport, în discuţiile dintre bărbaţi ar exista pauze supărător de lungi.Cu cât îmbătrânim, cu atât fotbalul joacă un rol mai important în viaţa noastră. Pe lângă luptă, el reprezintă atât tinereţea pierdută cât şi energia irosită în viaţa de zi cu zi.
Dacă vreţi ca un microbist să vă adore nu trebuie decât să ţineţi cu aceeaşi echipă cu care ţine şi el şi să nu-l întrebaţi când e ofsaid.
Microbiştii nu dau doi bani pe cei care nu ştiu regulile jocului, indiferent dacă e bărbat sau femeie.
Posteaza comentariu