Ucişi de propriile vise

Mă întreb de multe ori de ce preferăm să trăim într-o lume a fanteziei şi fugim de realitate? Zilele trecute am aflat de la o doamnă  că fiica ei care munceşte în Italia şi-a luat un

Mă întreb de multe ori de ce preferăm să trăim într-o lume a fanteziei şi fugim de realitate? Zilele trecute am aflat de la o doamnă  că fiica ei care munceşte în Italia şi-a luat un aspirator minune cu 800 de euro.  Fiica ei lucrează într-o pizzerie şi câştigă  25 de euro pe zi, iar soţul ei e şofer şi mai mult şomează. Împreună nu fac 1000 de euro pe lună din care trebuie să plătească chirie, curent, mâncare şi trebuie să şi economisească.

Dar aveau nevoie de aspirator.

O altă cunoştinţă a împrumutat 1.000 de lei ca să-şi cumpere un SmartTV, deşi are credit la bancă şi nu are venituri foarte mari. Cred că fiecare dintre noi cunoaştem oameni care aleargă după himere şi în această alergare îşi sacrifică  viitorul.

Cumva, toată această lume a oportunităţilor de a cumpăra mai bun şi mai ieftin ne duce către sărărcie.

Ne înconjurăm de o grămadă de lucruri de care nu avem nevoie, ne luăm maşină când, de fapt, avem nevoie de o bicicletă, ne facem o casă cu şase camere când, de fapt, avem nevoie de două şi tot aşa. Pentru că ne proiectăm viaţa la un nivel pe care nu-l putem susţine din ceea ce câştigăm, atunci facem tot felul de aranjamente care ne aruncă în încurcătură.

În ziua de azi vrem ca dorinţele noastre să devină rapid realitate.

Totul trebuie să reducă la o apăsare de buton. De fapt, e mult mai important să ne concentrăm pe ce putem să facem, să găsim soluţii să fim mai eficienţi, să muncim mai bine şi să fim fericiţi cu ceea ce câştigăm, fără a ne irosi banii. E important să visezi, dar mai important e ce visezi pentru că, până la urmă, visele ne pot distruge.