Serioasă, părea că-şi caută o lacrimă, privea spre drapelul care era târât spre vârful sălii. N-a mai plâns. Pe figura ei a răsărit un zâmbet firav. Medalia de aur strălucea la gâtul
Serioasă, părea că-şi caută o lacrimă, privea spre drapelul care era târât spre vârful sălii. N-a mai plâns. Pe figura ei a răsărit un zâmbet firav. Medalia de aur strălucea la gâtul ei. Nu sperase să câştige un nou titlu olimpic. În urmă cu doi ani credea că totul se sfârşise.Doar un sportiv ştie că nu există nenorocire mai mare pe lume decât o accidentare gravă.
El îţi poate spune că în sport, durerea e cotidiană, te obişnuieşti cu ea, face parte din tine, dar nu te poţi obişnui să fi aruncat pe margine, aşteptând o minune.
Orice sportiv ştie că o victorie e construită dintr-un şir nesfârşit de înfrângeri.
Sandra Izbaşa a luat o medalie de aur la olimpiadă. Nu ştie ce-i va aduce viitorul, dar a învăţat ceva important din toate înfrângerile şi toate victoriile, iar tot ce a învăţat se citeşte în ochii ei care caută o lacrimă.
A învăţat fericirea.
