La o cursă de maraton, 18 minute reprezintă o eternitate sau timpul în care o alergătoare profesionistă parcurge aproape şase kilometri. Atât mai avea Constantina de alergat când etiopianca Tiki Gelana a trecut linia de sosire. Şi acesta poate fi începutul unui text despre o înfrîngere.
Dar a fost o înfrângere? Întâmplător ştiu despre ce vorbesc. Sunt obsedat de alergare, iar la 44 de ani am terminat nouă curse de maraton ca amator. Fac asta pentru că îmi place sportul, îmi place competiţia şi-mi place să-mi depăşesc limitele.
Dacă priviţi cu atenţie o cursă de maraton veţi observa cu uşurinţă că e cea mai solicitantă probă de la Olimpiadă. În domeniul sportului de performanţă nu există ceva mai dificil, mai greu de cucerit şi mai uşor de irosit decât o cursă de 42,195 kilometri.Să fii campion olimpic la această probă este un noroc care vine după ce ai trecut prin iad. Mai bine nu pot să exprim duritatea antrenamentului, a cursei şi şansa pe care trebuie să o aibă sportivul ca să prindă ziua perfectă.
Dacă aţi privit cursa de maraton de la Londra, aţi sesizat faptul că super-alergătoarele din Kenya n-au avut noroc şi din trei, doar una a prins podiumul, cea care era cotată cu cele mai puţine şanse.Constantina Diţă nu putea să piardă maratonul de la Londra pentru că deja era campioană olimpică. E o legendă a sportului românesc şi are un titlu pe care un cetăţean român, statistic, are şansa de a-l recuceri cam 1 la 22 de milioane în următorii 100 de ani.
Constantina a intrat prin ultima ei cursă olimpică în istorie şi orice alergător o va avea în minte după ce va fi parcurs o distanţă mai mare de 30 de kilometri în alergare.
De la acel punct va înţelege cât de nebunesc, ilogic, înălţător şi poetic e alergarea unui maraton şi se va gândi cu emoţie şi respect la Constantina.Nu întâmplător cursa de 42 de kilometri e proba regină a atletismului şi a Olimpiadei. Mulţumim Constantina că ne-ai oferit şansa să alergăm cu mândrie.
Posteaza comentariu