Am alergat două curse de maraton într-o săptămână. Pentru prima dată în cei şapte ani de când am decis ca sportul să facă parte din viaţa mea am parcurs de două ori distanţa de 42,2 kilometri într-un interval de şapte zile. Prima dată la Berlin, în 3 ore şi 49 de minute şi a doua oară la Bucureşti, în 4 ore şi 4 minute.
Nu sunt rezultate senzaţionale, mai ales în a doua cursă nu am vrut să trag deloc şi nu pentru că nu aş fi vrut să obţin un timp mai bun, ci doar pentru că nu am vrut să mă accidentez.
În urmă cu şapte ani nici nu m-aş fi gândit că aşa ceva e posibil.
Atunci, după şase luni de antrenament, speram doar să termin un maraton. Primul. Nici nu mă gândeam la al doilea. Şi uite aşa, încet, încet, am terminat 14.Dar nu despre mine vreau să vorbesc aici. Vreau să vorbesc despre tine care întâmplător citeşti aceste rânduri. Poţi să faci acelaşi lucru fără nicio problemă, doar dacă decizi că a venit vremea să te mişti.
În corpul tău şi în mintea ta sunt resurse nebănuite, e păcat să nu le foloseşti. Mişcarea, anduranţa te va face mai bun, mai înţelegător.
De ce nu vrei să-ţi cunoşti limitele? De ce cauţi fericirea în alcool, tutun sau mâncare? Acolo se ascunde doar o imensă tristeţe.Habar n-ai câtă emoţie şi câtă viaţă sălăsuieşte într-o cursă de maraton, într-un triatlon, raid de bicicletă sau cursă de înot! Habar n-ai câţi oameni cunoşti, câţi oameni înveţi să-i iubeşti şi să-i respecţi pentru ceea ce fac. Vei descoperi că poţi să rezişti la un efort pe care nici nu ţi-l imaginai că l-ai fi putut face.
Vei descoperi oameni mai rapizi decât tine şi vei dori să te împrieteneşti cu ei, vei dori să înveţi de la ei, vei descoperi oameni mai lenţi decât tine care vor dori să înveţe de la tine.De ce să pierzi toate acestea înecat în alcool, ghiftuit, plutind ameţit pe nori de tutun? Salvează-te până nu e prea târziu! E o lume nouă care te aşteaptă. O lume care nu te judecă, doar te încurajează!
Posteaza comentariu