În Ucraina s-a murit în numele Uniunii Europene. Pentru prima dată!

Senzaţional cât de repede ni se poate schimba viaţa. Mai mult ca sigur că în Kiev erau în urmă cu o lună oameni care se trezeau dimineaţa, se urcau în metrou, autobuz sau maşină personală, mergeau la muncă, se gândeau să se căsătorească, să se mute, să-şi găsească o slujbă mai bună, să-şi plătească ratele, se gândeau la copii, la părinţi. Brusc, viaţa lor a deraiat. A început să depindă de furia unui lider politic, de lunetiştii de pe clădiri, de manifestanţii de pe Euromaidan.

Doar cataclismele naturale pot schimba mai rapid ca politica existenţa unei comunităţi.

În Ucraina s-a murit pentru Uniunea Europeană. E pentru prima dată în istoria acestei organizaţii când cineva se sacrifică în numele ei. Dacă, pe întreaga perioadă a crizei economice, a fost contestată, în fiecare zi  deştepţi şi specialişti i-au cântat prohodul, la asta se adaugă şi cei care vor să organizeze referendumuri ca să părăsească Uniunea (vezi Marea Britanie), pentru prima dată stindardul UE e folosit de o parte a unei naţiuni în lupta pentru recâştigarea libertăţii şi demnităţii.

Poate pentru cineva din Occident, Uniunea Europeană e o construcţie greoaie, plictisitoare şi lipsită de consitenţă, dar, cumva, a reuşit să ţină frâiele crizei, iar Grecia există astăzi doar datorită Uniunii, o criză pe care n-a provovat-o ea ci a fost infestată de SUA.

Celor nefericiţi vreau să le amintesc că, în urmă cu 20 de ani, salariul mediu în România era de 50 de dolari, ca să călătoreşti în străinătate, pe lângă bani, aveai nevoie de viză, iar şansa de a lucra sau a învăţa la Londra sau Paris reprezenta o adevărată minune dumnezeiască.

Dacă trăim astăzi într-o lume puţin mai dreaptă şi care ne oferă mai multe oportunităţi, acest lucru se datorează faptului că facem parte din Uniunea Europeană.