Probabil sunt nostalgic. Ştiu, cu cât va trece timpul cu atât mai mult voi fi tentat să trăiesc în trecut, dar când am văzut ce jucării au primit Maria, fiica mea, şi verii ei de la Moş Crăciun nu m-am putut abţine să nu-mi amintesc de copilăria noastră, a mea şi a surorilor mele.
Nu a fost una săracă sau plină de lipsuri. Nu am murit de foame. Declar cu mâna pe inimă că nu am suferit. Părinţii mei au suferit de foame. Bunicii mei au simţit sărăcia, dar nu noi.
Cu toate acestea, copilăria mea s-a desfăşurat în comunism, o perioadă în care oamenii nu erau încurajaţi să prospere.
Toată lumea ştie că bătea vântul prin magazine, iar părinţii şi Moş Crăciun aveau roluri de magicieni. Erau obligaţi să se descurce şi să aducă ceva copiilor.România de azi, cu toate neajunsurile ei, nu mai are nicio legătură cu România din copilăria mea. De dimineaţă mi-am amintit în timp ce mi-am aşezat pe limbă o pastilă de Orbit că mama ţinea sub cheie guma de mestecat. Ne aducea tata din străinătate câteva pacheţele de gumă, iar mama ni le dădea cu porţia ca să avem cât mai mult.
Ţin minte că seara îmi puneam guma mestecată într-un pahar cu apă ca să o mai am şi a doua zi. Când mă trezeam, mergeam la bucătărie şi aruncam o linguriţă de zahăr pe ea înainte să mă apuc din nou de dat din fălci.Dar o astfel de poveste i s-ar părea cel puţin deplasată unui puşti din ziua de azi, asta în cazul în care n-ar râde în hohote de apucăturile unui puşti din alt mileniu.
Îmi place să mă joc Wii, să mă uit la colecţiile de titireze, de ”Mighty Beanz”, la jocuri de PSP, la Apps-uri şi tot universul electronic şi mecanic în care ne pierdem copiii în ziua de azi, dar nu le-aş da pentru nimic în lume pe momentul în care mama exasperată de rugăminţile noastre desfăcea un pachet de Juicy Fruit şi ne dădea câte o lamă de gumă.
Atunci, lumea mea avea o savoare pe care nu o voi uita niciodată. Savoarea libertăţii.
Posteaza comentariu