Ieri am fost răcit, am avut febră 37, m-a durut gâtul. Abia m-am târât toată ziua. Am gemut şi am crezut la un moment dat că am făcut stop cardiac. De ce oare cei mai mulţi dintre bărbaţi sunt dărâmaţi psihic de o simplă răceală?
Soţia mea mi-a zis să iau un ”Nurofen răceală şi gripă”, dar eu mă sperii de medicamente. Am pus o grămadă de întrebări. Nu am mai fost răcit de vreo patru ani, iar durerea de gât m-a făcut să mă gândesc la ce e mai rău. Ieri, mi-am dat seama că bărbaţii nu sunt obişnuiţi cu durerea.
Femeile rezistă mult mai bine.Noi, de cele mai multe ori, suntem luaţi prin surprindere. Suntem atât de obişnuiţi să ne simţim bine încât o durere de cap ne duce cu gândul la o intervenţie chirurgicală pe creier. Consoartele noastre ştiu mult mai multe despre durerile de cap. Cred că şi noi contribuim la această ştiinţă a lor.
Problema noastră e că percepem durerea ca pe un sfârşit de lume. Credem că ne-a lovit ceva iremediabil şi nu mai există şanse să ne revenim, dar, cu toate acestea, ne e frică de doctori, ne e frică să luăm medicamente şi ne e frică să facem orice schimbare în viaţa noastră.
Nu vrem decât să fim compătimiţi şi cocloşiţi.Cred că curajul nostru are legătură şi cu faptul că nu înţelegem durerea. Mai e şi problema că nu reuşim s-o ierarhizăm, o simplă migrenă o percepem la fel ca pe o lovitură de bâtă în cap. Femeile se pricep mult mai bine la nuanţe.
Aşa că trebuie să vă obişnuiţi cu ipohondria noastră. Şi să nu râdeţi prea tare.
Posteaza comentariu