Deşi mai găseşti mici exprimări care aduc cu limbajul de lemn din vremurile vechi, totuşi ceva e schimbat. Problema e că atunci când trebuie să-ţi pui mintea la contribuţie şi să scrii despre anumite subiecte, lucrurile nu mai sunt la fel de uşoare ca atunci când o notă mare ţine de învăţatul pe de rost.
Nu vreau să discut aici despre criza morală prin care trece învăţământul românesc, o criză provocată de plagiatul domnului Victor Ponta, care întâmplător conduce Guvernul României, dar ca om care trăieşte de 21 de ani din ceea ce scrie şi care dacă ar plagia, pur şi simplu nu ar mai avea cu ce să-şi plătească facturile, vreau să spun că e de o mie de ori mai sănătos să iei la BAC-ul de azi un cinci muncit, scos cu propria minte şi propria muncă, decât un zece obţinut pe vremuri, învăţând pe de rost comentarii literare scrise de alţii.
Învăţământul românesc se află în situaţia în care se află, adică n-avem nicio universitate în primele 500 ale lumii pentru că, într-un mod pervers, s-a pus mereu accentul pe mulţimea cunoştinţelor şi nu pe ce poţi să faci cu ele.
Trăim într-o lume extrem de competitivă, numai un idiot nu-şi dă seama că marii câştigători ai societăţii actuale sunt cei care gândesc rapid, sunt creativi şi cei care ştiu să facă bine ceva, sunt stăpâni pe o profesie.
Trăim într-o lume în care banii nu se mai câştigă prin mila partidului unic, prin faptul că ai avut norocul sau relaţiile de a prinde un post călduţ într-un minister - asta nu înseamnă că nu mai există corupţie, nu, asta înseamnă că există din ce în ce mai puţine resurse şi trebuie să faci mult mai multe compromisuri pentru a rezista într-un loc dacă nu ştii să faci mai nimic.Cel mai bine, în zilele noastre, câştigă cei care fac ceva de care alţii cu bani au nevoie pentru a câştiga mai mulţi bani. Asta-i regula simplă după care funcţionează piaţa muncii.
În acest mecanism, cei care nu gândesc cu propria minte, care nu se pricep la ceva vor fi striviţi şi aruncaţi la marginea societăţii.Învăţământul românesc a scos ani de zile pe piaţa muncii tineri care nu ştiau să facă nimic. Nici acum nu se simte prea bine, dar, cât de cât, se simte faptul că a început să se schimbe ceva. Gândiţi-vă că, acum, marea majoritate a elevilor buni pleacă să studieze la universităţi în străinătate. Puneţi-vă în pielea unui director de resurse umane din România care are de ales pentru o poziţie din companie între un student care a terminat o facultate din Bucureşti şi unul care a terminat o facultate din Londra.
Pe cine va alege?