Am mai scris despre fericire şi ştiu că încăpem pe acelaşi pământ şi fericiţi şi nefericiţi. După mulţi ani mi-am dat seama că fericirea pe care ne-o imaginăm atunci cînd suntem foarte tineri e doar o himeră. Cu vârsta, oamenii devin mult mai realişti după confruntarea cu viaţa.
E ciudat, la 20 de ani ai senzaţia că nimic nu îţi stă în cale, dar, de fapt, nimic nu-ţi stă în cale pentru că nimeni nu te ia în serios. Mă uitam la ştirile TV din aceste zile care prezentau imagini cu tineri care intrau sau ieşeau de la BAC.
La liceele mari, erau adolescenţi care veneau cu maşinile, fete coafate şi îmbrăcate de parcă ar fi mers la o petrecere în club, în concluzie, multă superficialitate ţipător colorată. Erau şi imagini cu elevi care abia legau câteva vorbe şi mi-a fost imposibil să nu mă întreb cum au trecut respectivii prin şcoală.De fapt, tânăra generaţie de azi seamănă mult cu societatea - împărţită, lipsită de măsură, de repere şi de încredere. Din păcate, aceşti tineri care dau azi BAC-ul se vor confrunta foarte curând cu realitatea.
Dacă vor merge să studieze în străinătate vor fi şocaţi să constate că nu pot să copieze, că trebuie să gândească cu mintea lor şi că totul are un preţ, nimic nu e gratis.
Cei care vor rămâne în România, vor constata cât de greu se câştigă banii şi cât de important e să ştii să faci ceva bine. Cei pe care îi ajută părinţii, îşi vor permite să mai trăiască în iluzie câţiva ani până când viaţa îi va lua de piept şi va da cu ei de pământToţi tinerii vor constata mai devreme sau mai târziu că fericirea trebuie să ţi-o construieşti cu efort şi înţelepciune. Că nu ţine de vârstă, ci de liniştea interioară, de capacitatea cu care poţi să navighezi pe valurile vieţii. Fericirea e asemenea credinţei, ascunsă în inimă.
Posteaza comentariu