Trăim într-o lume în care familia e supusă la mari presiuni.
Rata divorţurilor e ridicată, iar un cuplu stabil, să zicem de 20 de ani, devine o raritate. E bine, e rău? E greu de spus. Ca în orice fenomen sunt şi lucruri bune, sunt şi lucruri rele. În trecut, familia era mai compactă, mai rezistentă, dar, de multe ori, această rezistenţă se datora compromisurilor pe care le făcea femeia pentru a duce relaţia mai departe. Ea renunţa la tot, suporta toate mizeriile, doar pentru a salva familia. Şi nu era drept.Odată cu evoluţia societăţii, femeia s-a eliberat, are personalitate, propria viziune despre viaţă, despre partener şi despre copii, propria viziune despre viitor.
Nu ma stă în umbra bărbatului, iar această declaraţie de independenţă scurtează viaţa unui cuplu în care partenerii nu se respectă.În lumea noastră se manifestă puternic şi o altă tendinţă care pune în pericol o relaţie. Suntem încurajaţi de sistemul social bombardat cu reclame, valori false, soluţii rapide la probleme dificile, să dorim mult mai mult şi să nu fim în stare să ne evaluăm corect ceea ce putem face cu propriile forţe.
Multe familii se destramă din cauza problemelor materiale.
Cheltuieli fără acoperire, împrumuturi la bănci care nu mai pot fi returnate, dorinţe materiale care nu pot fi atinse şi eternele comparaţii cu ceilalţi nu fac decât să distrugă fundamentul oricărei familii, fundament care e solidaritatea.De fapt, în ce constă secretul longevităţii unui cuplu? Comunicarea, capacitatea partenerilor de a se simţi bine împreună, de a face compromisuri şi de a se susţine. Şi asta nu doar azi, ci în fiecare zi. Pe parcursul unei relaţii apar diferite situaţii.
Oamenii se schimbă, iar dacă relaţia nu se adaptează la schimbări, se rupe.Deci nu e nimic senzaţional când doi oameni nu se mai înţeleg şi se despart, miracolul e în reuşita unei relaţii. Şi, după cum spuneam, orice om pe acest pământ merită întotdeauna o nouă şansă, cel puţin în dragoste.