E foarte greu să iei decizii în ce priveşte educaţia copiilor. În România, părinţii trebuie să se descurce singuri, iar cea mai mare provocare în acest domeniu e că un părinte trebuie să se transforme într-un fel de Mafalda şi să citească viitorul pentru a sesiza provocările la care vor trebui să răspundă generaţiile viitoare.
Într-un studiu, cotidianul american USA Today, prezenta domeniul în care va fi cea mai mare cerere de forţă de muncă în următorii patru ani. Pe primul loc era cel de servicii financiare, dar, surpriză, pe locul doi era domeniul sănătăţii şi de asistenţă socială.
Studiul era făcut pentru piaţa locală, iar pentru părintele unui elev de liceu acest studiu poate fi foarte util într-o conversaţie cu copilul în ce priveşte alegerea universităţii sau a colegiului. La americani, un sfert din noile locuri de muncă din următorii patru ani vor apărea în complicatul domeniu al sănătăţii.Astfel de studii nu există în România. Nu ştim dacă peste patru ani o să-şi găsească mai uşor de lucru instalatorii sau inginerii, asistentele medicale sau programatorii.
Acest lucru are legătură şi cu lipsa de viziune a celor care ne conduc. Trăim într-o ţară care nu are proiecte decât pe termen scurt şi, de cele mai multe ori, în sens demolator.Cel mai uşor ar fi ca părinţi, ajutaţi de profesori, să poată aduce un copil în starea de a avea o pasiune. Indiferent de domeniu, dacă există acea atracţie, acel entuziasm de a afla, de a deveni bun, un copil e salvat. Problema în societatea noastră e că din ce în ce mai mulţi copii şi adolescenţi trăiesc întâmplător fără a avea vreo şansă de a descoperi calea către măiestrie într-un anumit domeniu.
Din păcate, modelele de succes sunt personaje din categoria Gigi Becali şi Bianca Drăguşanu şi mulţi tineri au senzaţia că e suficient să urli la televizor sau să te dezbraci ca să scapi de toate necazurile.
Nici măcar aceste modele false nu sunt analizate, iar succesul lor rămâne neexplicat.Nu cred că drumul spre împlinire al unui copil are legătură cu numărul de exerciţii la matematică făcute, ci, mai degrabă, cu capacitatea copilului de a se ataşa de o anumită disciplină, iar părinţii şi profesorii ar trebui să se ocupre mai mult cu cultivarea acestui gen de ataşament emoţional pentru un domeniu sau altul. Din păcate, pasiunea se cultivă, nu se predă şi nu poate fi învăţată.
Posteaza comentariu