De ce cred că anul viitor vor fi şi mai mulţi alergători la Boston?

Am fost un pic surprins de exploziile de la maratonul din Boston, cea mai veche cursă de 42 de kilometri organizată într-un oraş. Se aleargă din 1899. Dar nu prea surprins. De şase ani, de când mă duc la curse şi în afara ţării, m-am gândit de multe ori că maratonul ar putea deveni o ţintă pentru terorişti.

De ce? Pentru că, în sine, alergarea este una dintre cele mai puternice şi viguroase exprimări ale libertăţii umane. Pe ea se bazează întreaga noastră evoluţie ca specie, studii recente susţinând faptul că dezvoltarea cerebrală are o legătură directă cu dezvoltarea abilităţii de a ne deplasa rapid pe distanţe lungi.

Întotdeauna oamenii fug.

La urma, urmei de ce un atentat minor a provocat un astfel de curent emoţional la nivelul planetei, mult mai mare decât un cutremur cu zeci de morţi? Răspunsul ţine de faptul că exploziile din Boston au atacat o formă de manifestare a libertăţii umane.

Nu toată lumea aleargă, deşi în ultimii ani sunt din ce în ce mai mulţi oameni care caută o ieşire dintr-o zonă de fals confort, încercând să găsească soluţii pentru a face pace cu sine, dar mulţi oameni îi respectă pe cei care fac mişcare. Dragostea pentru sport vine de undeva din natura noastră pentru că efortul fizic ne ajută să ne simţim bine. Deşi pare un paradox, chiar dacă obosim, după ieşirea din regimul de efort suntem fericiţi.

Cu toate că o parte dintre alergători au fost întâmpinaţi duminică la linia de sosire cu bombe şi asta după ce au alergat 42,195 de kilometri, cred că anul viitor, la Boston, vor lua startul şi mai mulţi oameni. Nimeni şi nimic nu-i va opri să alerge chiar şi cu riscul de a fi răniţi şi de a-şi pierde viaţa.

Ce formă mai eroică poate exista pentru a-ţi manifesta libertatea şi ataşamentul pentru viaţă, în ciuda tuturor fanaticilor religioşi, nebunilor şi criminalilor în masă, inamicii de serviciu ai libertăţii din toate timpurile?