Vin din vremuri gri şi trăiesc cu senzaţia că mereu sunt la marginea prăpastiei. Întotdeauna am văzut dragostea ca pe o salvare, ca pe un punct fix care să mă ajute să nu mă scufund.
Trăiesc într-o lume precară şi, totuşi, prin dragoste mi-am găsit echilibrul.
Nu ştiu cât voi mai putea respira, nu ştiu cât voi mai putea iubi, dar ştiu că voi face tot posibilul să fie cât mai mult.Am fost învăţat să nu renunţ niciodată. Mă antrenez aproape în fiecare zi să rezist, iar pentru mine, dragostea are nevoie de energie, de combustibil ca să ardă cu pasiune. Ce e viaţa lipsită de pasiune? Dacă aş reuşi să-i transmit fiicei mele pasiunea pentru a trăi aş fi mulţumit.
Aş muri îndrăgostit.