Cine lungeşte vacanţa mare şi de ce?

Doamna Ecaterina Andronescu, ministrul Învăţământului, a decis să amâne începutul anului şcolar. Şi asta numai cu o săptămână înainte de eveniment. În loc să înceapă pe 10 septembrie, şcoala va începe pe 17 septembrie. Aceasta e o deczie proastă, arogantă, lipsită de orice logică şi împotriva a milioane de părinţi, deşi, la prima vedere, pare o veste bună. Toţi copiii se bucură că mai câştigă o săptămână de vacanţă.

De fapt, e o decizie proastă. Părinţii care lucrează au o mare problemă. Planurile lor sunt foarte precise şi în privinţa concediilor, şi în privinţa taberelor şi în privinţa programului copiilor.

Dintr-o dată aceştia sunt anunţaţi că vacanţa se prelungeşte cu o săptămână, exact în momentul în care nu se mai organizează nicio tabără, iar ei nu mai au zile de concediu. Brusc, această nouă săptămână nu e decât o condamnare pentru mulţi copii să stea în faţa televizorului sau a calculatorului alături de bunici sau bone. Mă întreb ce fac cei care nu au niciun ajutor. De fapt ştiu ce fac, îi închid pur şi simplu în casă şi se duc la serviciu sau îi lasă pe stradă dacă sunt mai mari.

La inepţia şi lipsa de respect a guvernului faţă de părinţi n-au fost decât reacţii sporadice.

Şi ştiţi de ce? Pentru că părinţii din România s-au obişnuit să fie batjocoriţi pe parcursul anilor. Să plătească meditaţii într-un sistem de învăţământ ”gratuit”, să fie la mâna profesorilor, de multe ori şantajaţi de aceştia pentru a-i angaja meditatori, să plătească pentru că programa se schimbă de la un an la altul, examenele la fel, pentru că fiecare ministru vine şi face propria reformă. Totul, până la urmă se sparge în capul părinţilor şi se plăteşte din buzunarul lor.

Fac parte dintre cei care cred că şcoala trebuie să fie o experienţă de viaţă menită să îmbogăţească existenţa unui copil.

Mulţimea cunoştinţelor din şcoală încape toată pe un stick de memorie de un giga. Important la şcoală e tot ceea ce se întâmplă în timp ce te întâlneşti cu informaţia. Oamenii care te educă şi te inspiră, colegii, prietenii, toate acele clipe minunate în care, de fapt, un copil învaţă să devină om, în care el, motivat de dascălii lui, de prietenii lui îşi găseşte vocaţia, îşi descoperă pasiunea.

Nu mă interesează câte exerciţii face fiica mea, cât memorează, cât scrie sau ce note ia. Nu-mi pasă pe ce loc e în clasă atâta vreme cât îi place să se ducă la şcoală şi simte că ceea ce face o ajută.

Asta e important la educaţie. Şi tocmai aici greşeşc fundamental politicienii care văd în şcoală doar un izvor de voturi şi o oportunitate de propagandă politică. Victor Ponta şi Ecaterina Andronescu au amânat şcoala doar pentru că, în superficialitatea lor,  au crezut că fac o bucurie copiilor şi au timp să pregătească o masivă acţiune de publicitate politică ce ar trebui să se desfăşoare în ziua de debut a noului an şcolar.