A început ofensiva împotriva manelelor şi grătarelor. Sportul, arma principală

Am alergat în urmă cu şase zile la Semimaratonul Internaţional Bucureşti. A fost un eveniment bine organizat, desfăşurat pe o vreme cumplit de caldă. Cu toate acestea, a fost pentru prima dată când am simţit că s-a schimbat ceva fundamental în România.

Au mai fost câteva semne. Am însoţit pe cineva la startul ”Primei evadări”, iar pădurea Băneasa era plină de ciclişti multicolori, băieţi şi fete , tineri şi bătrâni, toţi pregătiţi de aventură. În excursia la mare cu bicicletele, de asemenea am descoperit o altă Românie, diferită radical de cea prezentată în programele de ştiri.

La cursa de 21 de kilometri desfăşurată săptămâna trecută, au luat startul 1.500 de alergători.

Cei mai mulţi de când a început seria de competiţii internaţionale de alergare. Primul maraton a fost în toamna anului 2008. Atunci cred că au luat startul vreo 300 de alergători. Anul trecut, la semimaraton, au fost înscrişi în jur de 700 de oameni. Toate cifrele s-au dublat şi asta fără să luăm în calcul concurenţii de la ştafetă şi pe cei de la 10 kilometri şi cursa populară.

A fost pentru prima dată când noi, alergătorii, n-am mai fost înjuraţi de trecători, când au fost mulţi spectatori pe traseu care încurajau şi aplaudau.

Un alergător de anduranţă ştie foarte bine cât valorează o încurajare. Chiar s-a întâmplat ceva. Pot să spun că în acest an organizarea a fost mai bună ca la unele evenimente de acelaşi nivel din străinătate, iar entuziasmul alergătorilor şi cel al spectatorilor a fost comparabil. În străinătate sunt mai mulţi participanţi, dar, acum sunt convins că în anii ce vor veni, se va rezolva şi acest neajuns.

Cumva, mult mai încet decât ne-am fi aşteptat, România s-a schimbat. Viaţa oamenilor nu mai înseamnă numai televizor, numai grătare sau numai manele.

E adevărat că aceste apucături sunt încă dominante în societate, dar când într-o dimineaţă de duminică se strâng 5.000 de oameni să alerge şi alte câteva mii să-i aplaude, vorbim sigur despre o tendinţă.

Încet, încet, conştientizăm faptul că sănătatea noastră depinde de mişcare şi începem să căutăm oportunităţi. La astfel de evenimente cunoşti oameni noi, îţi faci prieteni şi treci şi printr-o experienţă de viaţă care te întăreşte.

Relaţiile dintre cei care fac sport sunt mult mai puternice, mai sincere şi durează  mai mult decât o relaţie întâmplătoare  dintr-un club.