Se stie: cu un barbat nu trebuie incercate niciodata subtilitatile. Nu pentru ca le-ar folosi ca subterfugiu cand nu ar vrea sa dea curs solicitarilor tale, ci, pur si simplu, pentru ca nu le intelege ca atare. Unui barbat trebuie sa-i spui, clar si raspicat, ce doresti si care sunt asteptarile tale de la el.
Exista tot felul de dorinte si necesitati: nevoia de mai multa atentie, dorinta de a fi lasata singura, in spatiul personal, un ajutor palpabil, o seara in doi sau variatiuni avand in centru ideea de romantism si nevoia de afectiune din partea celuilalt etc. Iar tu trebuie sa-ti faci curaj...
In felul acesta, vei avea posibilitatea de a iesi intr-o seara sa luati cina la restaurant, de a beneficia de ajutor la treburile casnice sau de a primi flori. Si acestea sunt numai cateva exemple. Nu pare dificil, nu? Atunci de ce ne este atat de greu cand vine vorba sa le spunem ce ne dorim? Oare a fi imperativa si, in acelasi timp, diplomata, sunt doua insusiri care se exclud reciproc?
Nu neaparat. Motivele pentru care eziti sunt diferite si, dupa ce-ti va deveni limpede care sunt acestea in cazul tau, vei sti unde trebuie sa actionezi. Spre exemplu, unele femei se tem ca, daca vor spune mai raspicat ce isi doresc, partenerii lor le vor percepe ca fiind prea autoritare sau pretentioase. Sau se gandesc la faptul ca ar putea fi considerate prea vulnerabile.
In fond, ambele feluri de a privi problema sunt eronate. Pentru ca, de fapt, tu nu faci altceva decat sa te dezvalui; iar daca acesta nu reprezinta un act de iubire, atunci care ar mai putea fi? Si, ca sa nu mai ai aceste framantari, gandeste-te ca partenerul tau te cunoaste destul de bine si este putin probabil sa-l iei prin surprindere. Poate doar in sens pozitiv: va fi placut impresionat cand va vedea ca "ti-ai luat inima in dinti" si i-ai spus, simplu si ferm, ce asteptari ai din partea lui.
Ar trebui sa fii atenta insa la un aspect: controleaza-ti tonul. Nu trebuie sa razbata vreo amenintare ascunsa sau - si mai rau - vreun santaj. Si nu porni de la premisa ca, numai pentru ca ti-ai facut (in fine!) curaj de a spune ce ai de spus, partenerul va da curs imediat cererii tale. Poate nu are dispozitia necesara pe moment sau este ocupat. Priveste partea plina a paharului: ai facut un pas important in comunicarea voastra si poti spera ca, in curand, vei obtine ceea ce iti doresti.
In alta ordine de idei, este posibil ca partenerul sa se simta, totusi, incorsetat. Un fel de "As face asta pentru ca asa simt si doresc eu, nu pentru ca mi-o ceri tu". Ar trebui sa iei in calcul posibilitatea aceasta si sa il intrebi daca asta simte. In fata sinceritatii tale, iti va raspunde tot cu sinceritate - si din acest moment, problema este pe trei sferturi rezolvata, de vreme ce amandoi sunteti deschisi dialogului.
Pe de alta parte, femeile au tendinta sa gandeasca si asa: "Nu are rost sa-i spun nimic. Daca m-ar iubi cu adevarat, ar sti ce imi doresc". Iar ideea de a le spune partenerilor ce-si doresc echivaleaza, pentru ele, cu un fel de recunoastere a faptului ca nu sunt iubite asa cum isi doresc.
In cazul in care te regasesti in aceste randuri, am noutati pentru tine: faptul ca va iubiti si aveti o relatie nu-l transforma pe el intr-un magician atotstiutor. Iar daca nu-ti vei schimba punctul de vedere, vei acumula nenumarate frustrari si nemultumiri, ceea ce se va rasfrange si asupra cuplului vostru.
Care este problema care te framanta, de fapt? Nu cumva ai o serie de nemultumiri raportate la propria persoana, de unde si ideea ca partenerul ar trebui sa stie ce e in mintea ta, fara ca tu sa fii nevoita sa i-o spui? Cu alte cuvinte, ar putea fi vorba despre lipsa de incredere in propria persoana, motiv pentru care eziti "sa-ti ceri drepturile".
Este doar o figura de stil, dar, cu siguranta, ai inteles ideea. Din acest punct de vedere, bineinteles ca nimeni nu-ti poate oferi garantii (referitoare la urmarile demersului tau), deci este vorba, pana la urma, de un risc calculat. Dar unul inteligent asumat, din moment ce este vorba despre omul alaturi de care traiesti. Mai mult decat sigur, vei supravietui unui eventual raspuns negativ si, chiar daca nu vei obtine pe moment ce-ti doreai, ai facut progrese semnificative.
© Copyright:
Vorbeste! Spune-i partenerului tau ce astepti de la el!
Se stie: cu un barbat nu trebuie incercate niciodata subtilitatile. Nu pentru ca le-ar folosi ca subterfugiu cand nu ar vrea sa dea curs solicitarilor tale, ci, pur si simplu, pentru ca...
De Greta Nita
Comentarii (9)
va multumesc pentru sfat dar sincer sa va spun nu mai am putere sa lupt l-am amenintat ca dau divort degeaba este total absent , el este ferm convins ca nu -l las ,iar ieri la servici mi-a fost rau ,iar azi mi-am luat medical ametesc simt ca nu ma-i am putere sa lupt ,as vrea ma-i mult sa lupt pentru copii dar ei imi dau dreptate si spune ca pot sa-l las ,si stiti carei partea cea m-ai proasta tin prea mult la el si nu pot sa-l insel .VA MULTUMESC OICUM PENTRU SFAT .Am sa incerc sa m-ai vorbesc cu el PAAAAAAAAAAAA
Fa ceva, repede! Vorbeste cu el, convinge-l sa caute ajutor. Te sfatuiesc din punctul de vedere al unei persoane care a crescut cu un parinte alcoolic, si asa incepe. Cu cat astepti mai mult, cu atat va fi mai rau. Poate e o problema de moment, stres sau cine stie ce, si trebuie rezolvata inainte ca bautura sa devina o obisnuinta. Si pentru cine spunea ca daca ai copii trebuie sa faci orice sa-ti pastrezi casnicia.... Casnicia e extrem de importanta si trebuie luptat pentru ea, dar daca s-a ajuns la un punct in care punct si simplu nu mai merge, copii nu sunt o scuza. Ei simt tot ce se intampla si sufera ingrozitor din cauza unei relatii proaste intre parinti. Din nou, stiu ce spun...
P-u inceput, revezi acel moment kind sotul tau a inceput sa serveasca putin exagerat... incearca sa gasesti o explicatie p-u aceasta skimbare de comportament, iar daca nu te descurci singura, atunci provoaca-l INTELIGENT la o discutie, tine cont si de climatul psihologic al fiecaruia... Sunt ferm convinsa, ca orice neintelegere in cuplu poate fi remediata prin comunicare!!!!!!! Eu, kind simt ca situatia imi scapa de sub control, imi invit partenerul in oras, ne expunem punctul de vedere si totul e super... Nu apela la intermediari, caci nimeni inafara de voi doi nu poate sa gaseasca cea mai potrivita solutie p-u problemele care le aveti!!!! FEMEIA, este actorul principal intr-un cuplu, dar fara suportul BARBATULUI, misiunea acesteia devine mai greu de realizat... Multa bafta
Intotdeauna sa nu va fie frica sa-i reprosati un lucru partenerului!Sunt nemultumirile dumneavostra,...va supara..deci trebuie sa actionati...si nu oricand..atunci cand trebuie si de multe ori CALM..zic din proprie experienta...uneori sunt atat de furioasa pe el incat incep sa tip la EL...si el...parca-si astupa urechile si apoi incepe el cu reprosuri...asa ca totul trebuie spus cu exactitate si sa nu de-a impresia ca il certati..ci doar ii aratati cum ar trebui sa fie:)bft
Toata viata am evitat sa-i spun celui de langa mine ce-mi place sau nu, de teama sa nu-l supar sau sa nu ma repeada, si, in timp, am devenit frustrata si interiorizata....
am un sot care ma iubeste mult asa zice el oricum il cred ca-l vad cum se comporta cu mine ,in privinta sexului nu ma pot plinge ,dar a aparut o problema sa apucat de baut si asta ma deranjeaza ce-l mai mult ,am vorbit cu el dar degeaba inte timp am cunoscut pe cineva , dar de la a doua intinlnire mi-a propus sa facem dragoste iar eu de asa ceva nu duc lipsa ,as vrea un prieten sa vorbesc cu el sa-mi dea un sfat nu pentru alceva ,mentionez ca am 35 de ani imi place sa ma aranjez foarte mult ,sa ma plimb sa ma distrez ,el nu este asa .va rog dati-mi un sfat va multumesc
Am fost casatorita 20 de ani cu acelasi om cu care(am crezut eu) ca impart si binele si raul. Cind am realizat amindoi ca avem probleme de cuplu a fost prea tirziu deja. Eu nu i-am spus decit de citeva ori in atitia ani ce mi-as dori de la el si cum as dori relatia noastra sa fie si el a simtit ca o va face cind simte el ca trebuie. Si uite asa am asteptat 20 de ani si la sfirsit tot el mi-a spus ca nu imi va putea oferi ceea ce imi doresc eu nici o data, pentru ca imi doresc prea mult de la el. Nu imi pare rau de toti cei 20 de ani petrecuti impreuna, pentru ca au rezultat trei copiii nemaipomeniti , dar, imi pare rau ca nu am vazut, sau mai bine zis nu am vrut sa vad, mai devreme semnele pe care mi le transmitea sigur, ca nu simte acelasi lucru ca si mine. Daca mi-as fi ascultat intuitia cind imi soptea "deschide-ti ochii" poate ma trezeam din povestea printesei salvata de printul cel frumos. Asa ca, imi pare rau sa va spun fetelor, dar cite o data ( si poate tot timpul) incredeti-va in ce va spune intuitia despre ce ar trebui sa faci sau sa spui cind esti cu persoana de linga tine, pe care majoritatea din noi ii iubim.
eu i-am spus din totdeauna clar si raspicat dar fara efect,de 13 ani dar ,nu se prinde de el ca ,,nuca de perete,,cum e zicala ,,cu ce te nasti cu aia mori,,sunt casatorita si am un copil de 12 ani dar consider ca cine nu are copii nu merita sa stea intr-o relatie de dragul,,ei,,si sa nu va fie frica sa-i spuneti iubitului daca aveti ceva pe suflet ca n-aveti de pierdut iar, daca pleaca inseamna ca n-a fost pt voi d-nelor
ma regasesc in totalitate in acest articol, parca eu l-am scris.Ma gindesc de multe ori sa-i spun iubitului meu ceea ce-mi doresc dar mi-e frica sa nu inteleaga ca ceea ce-mi ofera nu ma satisface iar pe de alta parte eu cred ca el simte ceea ce-mi doresc fara sa fie nevoie sa ma exprim in cuvinte.Nu stiu cum e mai bine.Ce parere aveti?
Posteaza comentariu