Toate acestea ajung la suprafata intr-un anumit moment - cand cuplul este intr-o criza. Atunci lucrurile incep sa se precipite, certurile devin mai frecvente si mai violente, reprosurile nu mai contenesc si ambii parteneri se simt agresati. Fiecare da vina pe celalalt, apar intrigi, ipoteze, fiecare are scenariul lui, pe care il sustine cu indarjire si care este din ce in ce mai departe de realitate. Acest scenariu se refera adesea la o presupusa relatie extraconjugala sau doar la flirturi repetate cu alte persoane, la agresiuni fizice sau verbale sau la diferite intamplari.
Astfel, ascultand un cuplu sau doar unul dintre membrii lui, se profileaza o victima si un agresor, in sensul ca unul dintre parteneri se prezinta ca fiind victima celuilalt, a reactiilor lui, a comportamentului lui etc. "Ma doare ce vad", "Nu mai suport", "Nu ma respecta", "Ma insala", "Nu simte nimic pentru mine", "Ma trateaza ca pe un obiect, ma foloseste", spune partenerul-victima, acuzandu-l pe celalalt in prezenta sau in absenta lui.
Partenerul-agresor incearca sa se dezvinovateasca, sa se justifice, sa demoleze rand pe rand scenariile facute pe seama sa, dar nu pare sa aiba vreun succes. Ascultandu-i, la un moment dat pare ca victima este de fapt agresorul, ea vorbeste mult, tipa, acuza, vrea sa i se ceara iertare, partenerul sa-i indeplineasca toate dorintele, "sa se schimbe", "sa nu mai faca", "sa fie ca inainte". Putine dintre aceste cereri pot fi detaliate, ele se repeta ca un stereotip si dincolo de ele nu pare a fi nimic legat de realitatea cuplului.
La intrebarea: "Cum era inainte?", partenerul-victima nu poate spune decat ca "Inainte era bine, ma iubea, acum nu ma mai iubeste, ma insala, s-a schimbat". Senzatia in fata unui astfel de cuplu este de neputinta, parca nu ar exista o solutie, parca aceasta cearta fara oprire, cu pretexte care apar mereu, cu reprosuri si scuze, cu cereri de iertare si scenarii este un mod de functionare a celor doi. Asta pentru ca, in realitate, nu s-a intamplat nimic care sa le justifice.
Ne aflam undeva la limita dintre interiorul cuplului si exteriorul lui sau la granita dintre interiorul fiecaruia si exteriorul lui.
Unde se termina dorintele mele, temerile, fanteziile, nevoile mele si unde incepe realitatea partenerului? Care sunt dorintele, placerile, problemele lui si unde incep ale mele? Ce este intre noi si ce este in afara cuplului nostru? Ce ne-a atras pe fiecare din noi la celalalt? Ce ne nemultumeste in relatia pe care o avem? Ce a declansat, de fapt, aceasta criza, dincolo de pretextele exterioare?Iata intrebari care ar fi de ajutor in astfel de momente de cumpana. Aceasta intrucat victimizarea la infinit si justificarile sau acuzatiile pot dura oricat si nu vor face decat sa agraveze suferinta. Este important sa descoperim ce ii leaga pe cei doi si, mai ales, de unde provine acest tipar al victimei si agresorului.
De multe ori, descoperim in istoricul lor alte relatii pe care le-au avut si care au urmat acest tipar. Alteori, este vorba despre un conflict infantil nerezolvat care se reactualizeaza si se retraieste cu intensitate si disperare in relatia de cuplu, astfel incat niciun fel de solutie din realitate, amenajare sau propunere a partenerului nu foloseste la nimic.
Ceea ce este insa foarte dificil este aducerea la suprafata, in constient, a acestor suferinte mai vechi. Altfel, repetarea la nesfarsit a unei traume vechi, dar cu parteneri noi, nu se va opri, ci va imbraca forme din ce in ce mai greu de suportat, atat pentru partenerul-victima, cat si pentru partenerul-agresor.
Comentarii (10)
Draga mea,ai mare dreptate,fa-ti timp pentru sufletul tau si nu uitaca bucuria vine din lucruri marunte.Sa nu iti pierzi credinta niciodara.
Si eu m-am saturat sa fiu o victima. Nu ma mai bate, dar violenta emotionala e mai puternica si mai rea decat cea fizica.Si palmele au durut, dar au trecut.Sufletul nu se va vindeca niciodata.
In privinta legislatiei ai mare dreptate,trebuie pedepsita violenta in familie,orice abuz in general,chiar si cel emotional ne afecteaza.Am inteles ca dna Mona Musca a propus un proict de lege in accest sens dar nu a fost aprobat,deci barbatii nu recunosc ca au o problema ,daca ar acccepta sa discute cu un specialist,poate s-ar rezolva multe probleme de cuplu.Si eu stiu ce inseamna asta,dar am luptat,pentru ca imi doream ca ,casnicia mea sa mearga. Nu te da batuta,daca merita,daca nu VIATA MERGE MAI DEPARTE!
eu cred ca pentru a exista agresori tre sa existe victime.intotdeauna o persoana va face atit cat ii permiti sa faca.fiecare tre sa stie sa -l faca pe celalat sa-ntelega cat i se permite.o spun din experienta.problema este ca adeseori sunt persoane carora le face placere sa fie victime.apropo alina,eu cred ca tu ai incredere in tine,ai dovedit-o cand ai ales sa divortezi,nu toate femeile sunt capabile sa faca asta.te intorci cu gandul la el pentru ca poate nu ai cunoscut inca altul,dar asta va veni.esti o femeie inteligenta,sti bine ca am dreptate.increderea ta e la fel ca frica,sti ce se spune:a fi curajos nu inseamna ca nu-ti este frica,inseamna ca ai putere sa-ti depasesti frica.la fel si-n cazul tau,crede-ma.
E mai bine sa fii agresor decat sa fii agresat. Vreau sa fac haz de necaz.! Am trait intr-o stare de nemultumire si agresivitate de toate tipurile cam 15.ani. Inca mai traiesc daca se poate spune si asa! Am divortat ! Ca mai toate femeile cu o educatie din timpul comunismului am crezut ca asta este crucea mea si asta trebuie sa o duc. Nu vroiam sa-mi supar parintii. Am inghitit pana cand intr-o zi am plecat. Imi pregateam copilul ca pentru moartea mea. Mi-as dori ca nici o femeie sa nu mai sufere . Stiti ce mi-a spus un strain care face afaceri la noi? Ca prefera sa lucreze numai cu femei pt. ca santem o tara a femeilor grozave . Am vazut un film cu femei agresate nu mai stiu exact numele ,parca Sfantul Moise nu sant sigura. Un barbat a agresat mai multe femei intr-un mod foarte rau si de lunga durata.Dupa ce acesta a fost prins si inchis o parte din femeile respective nu au renuntat la el. As vrea sa stiu de ma intorc mereu cu gandul la cel care ma agresat si as vrea sa poate sa-mi ceara iertare sau nici eu nu stiu ce?Cand am sa uit ? Cum?Ce s-a intamplat de fapt cu mine cand am sa-mi capat increderea in mine?
Traisec o relatie descrisa in acest articol de cca.6 ani si la fiecare scandal simt ca nu mai pot, ca ma sufoc, imi vine sa plec undeva departe fara sa ma uit in urma. Imi construiesc planuri de razbunare la jignirile primite, tot felul de ganduri, idei... pana imi trece supararea si dupa o perioada de "liniste" incepe iar si iar. Si nu mai vreau sa se repete si incerc din rasputeri sa evit aceste scandaluri, am facut si un copil cu speranta ca se va schimba.. dar degeaba, tot timpul reuseste sa ma faca sa ma simt vinovata si ca eu as fi "agresorul" si nustiu ce sa fac ca tin la aceasta relatie, dar ma sufoca!
Da,draga Olivia,ideal asa ar fi.Dar cand constati ca tu intinzi mereu mana celui de langa tine si el nu face altceva decat sa profite de bunatatea ta si apoi sa spuna ca ai facut asta deoarece erai vinovata,nu stiu cum e?????? Cert este ca la noi nu se face nimic impotriva agresorilor si a violentei in familie......doar vorbe.Poate ca ar trebui sa infiintam o asociatie ,din care sa faca parte persoana care stiu ca inseamna acest lucru,ca altfel,am vazut eu.....
sint casatorita de 15 ani,am avut multe probleme,mai am si acum,dar va spun ca este foarte usor sa-ti gasesti fericirea,trebuie doar sa intinzi o mina partenerului si el sa te ia in brate.restul se rezolva,dar sa vrea amindoi.daca nu unul devine victima-adica cel care iubeste.
Eu traiesc aceste clipe acum si sincera sa fiu nu stiu daca pot raspunde la imtrbari da eu discut cu partenerul meu si nu vreu sa existe nico o victima vreau doar sa vorbim de ceea ce na legat si daca ne mai leaga ceva si avem un drum comun in viata sau daca drumurile noastre sau despartit de mult. Avem orelatie de un an dar eu am ajuns intr-un an la concuzia ca nu merita sa suporti si ca ori cine are dreptu la fericire chiar daca a gresit mai mult sau mai putin nu stiu ce sa va mai zic sunt pe punctul de alua o decizie si nu vreau sa regret mai tarziu......................
Cand auzi aceste doua cuvinte primul lucru la care te gandesti e violenta,dar exista ceva mai mult decat acest plan fizic.Am trait asa ceva,un capat de drum in doi,cand am constatat cafiecare era cu gandurile lui,margand paralel pe drumul singuratatii in doi.Asta dupa zece ani.Si atunci iti pui absolut toate intrebarile amintite de articolul dvs.,dar nu la toate gasesti raspuns....
Posteaza comentariu