Vanatai pe... suflet

Parea o disputa obisnuita, declansata de un fleac, de o neintelegere superficiala, dar care in scurt timp a involburat tot malul de resentimente si dezamagiri acumulate de-a lungul anilor. Infuriat peste masura ca tu nu vrei sa faci cum iti spune El, si-a pierdut cumpatul si te-a lovit. A doua zi ti-a trimis flori si un cadou costisitor, iar seara te-a invitat la restaurant sa-ti spuna "cat de mult te iubeste".

Atmosfera era superba, asa ca l-ai lasat sa inteleaga ca ai sters cu buretele evenimentul cu pricina si ca totul va fi ca inainte.

Dar in sinea ta simti ca relatia s-a fracturat, ca amintirea acelei palme va rasuna amplificata in toate momentele voastre viitoare de tandrete, avertizandu-te sa nu mai ai incredere in El, sa nu-l mai accepti.

Inca te mai intrebi daca ai facut bine iertandu-l, caci in fond nimic nu s-a schimbat in atitudinea lui: hotaraste in continuare pentru amandoi, iti spune ce sa faci si ce sa gandesti, te controleaza ca pe un copil si nu pierde nici o ocazie sa-ti demonstreze cata nevoie ai de El. Incerci sa te iluzionezi ca la urma urmei nu a fost decat o singura palma care nu prea conteaza in comparatie cu cate a facut pentru tine.

Din pacate, incidentele de acest gen . aparent punctuale si motivate din punct de vedere psihologic (deh, furia, bat-o vina!) - sunt numai varful icebergului care ascunde in profunzime o masa enorma de suferinte si neintelegeri. Aproape in toate cazurile, drumul catre violenta fizica este pavat de nenumarate forme de agresiune a sufletului, carora la timpul lor nu le-ai dat importanta cuvenita.

Aminteste-ti de cate ori l-ai lasat sa se poarte ca si cum tu nu ai fi fost acolo, alegand in locul tau sau ignorandu-ti parerea in subiecte care te priveau mai ales pe tine.

Incearca sa rememorezi toate situatiile in care si-a impus puncut de vedere prin argumente "imbatabile" precum: "asa vreau eu" ori "nu e treaba ta". Fa un bilant al propozitiilor lui care incep prin cuvinte-ciocan: trebuie, este necesar, nu ai voie etc.

Toate aceste incidente, care atunci ti-au produs disconfort sau pe care . si mai grav - poate nici macar nu le-ai sesizat (intr-atat de firesc ti s-a parut sa le permiti altora sa te controleze), reprezinta moduri subtile de violenta asupra sufletului, cu efecte de durata, invalidante. Pentru ca vanataile de pe suflet nu se vad, nu inseamna ca nu exista! De obicei, ele devin vizibile numai dupa ce o altercatie, mai inflamata decat altadata, se finalizeaza prin cateva palme, ajungand astfel sa zgandareasca instinctul de aparare si sa impuna redefinirea relatiei.

Ceea ce nu este insa o decizie usoara; dimpotriva .

dupa ce ai acceptat atatia ani sa fii tratata la nivel psihic precum un sac de bataie pentru frustrarile altora, fara sa ripostezi sau gasindu-le celorlati tot felul de justificari fanteziste, nici macar nu-ti mai imaginezi ca ai putea sa te respecti si sa tii cont cu adevarat de tine.

"Reflectoarele revoltei" se aprind deci numai dupa ce violenta s-a exteriorizat si in plan fizic, devenind intolerabila intrucat ameninta insasi existenta biologica. Dar . tineti minte! . agresiunea fizica nu este decat o simpla metastaza a bolii cumplite care va distruge insidios relatiile si face imposibila evolutia voastra spirituala.