Voi începe prin a menționa că în țara noastră folosim protezele de sân umplute cu gel siliconic, cu suprafată texturată sau microtexturată. În general pentru augmentarea mamară, poziționarea protezei este sub mușchiul pectoral în cea mai mare proporție și într-un numar mai mic de cazuri subglandular sau subfascial. Proteza așezată submuscular nu va interfera într-un viitor proces de alăptare. Pentru alegerea protezei se respectă măsurători care vor determina proteza ideală pentru pacientă. Sunt importante lățimea sânului, forma toracelui, consistența sânului și elasticitatea tegumentului. În urma măsurătorilor chirurgul își alocă dreptul de a avea o abatere de la măsurători, astfel încât să poată respecta și dorința pacientei. Forma protezei, de exemplu, se alege în funcție de dorința pacientei. O proteză rotundă va aduce o umplere mai mare a polului superior al sânului, pe când o proteză anatomică va mima un aspect de sân natural. De asemenea, trebuie știut că forma și mărimea sunt date de ansamblul proteză - propriul sân, nu doar de dimensiunea protezei. Abordul cel mai frecvent (locul inciziei) este șanțul inframamar, următorul abord ca frecvență fiind periareolar. În practica curentă, eu prefer abordul inframamar, deoarece este corelat cu o rată mai scăzută a contracturii capsulare și a infecțiilor post-operatorii. Un alt aspect important de știut este că o proteză mai mare nu va rezolva ptoza mamară. (sânul lăsat). Pseudoptoza sânului poate fi corectată de implant, însă gradele mai avansate nu. Ptoza sânului este o situație rezolvabilă prin mastopexie - lifting-ul mamar.
Există proteza perfectă? Probabil auziți des această întrebare....
Nu există proteza perfectă. Acesta este motivul pentru care lucrăm cu mai mulți producători de proteze. În schimb, există proteza ideală pentru pacienta potrivită. Secretul, din punctul meu de vedere, este să aleg proteza perfectă pentru pacienta din fața mea.
Odată ce intervenția a avut loc, ce ar trebui să știm despre momentul post-operator?
Pacienta are nevoie să își amenajeze un spațiu de dormit comod, eventual cu câteva perne care să-i susțină spatele și să o susțină pe lateral în timpul somnului. Aplicațiile reci locale (gel înghețat) ajută în primele 2-3 zile, deoarece scade edemul și ameliorează durerea. Eu îmi instruiesc pacientele să se ridice din pat fără să încordeze centura superioară (abdomenul, trunchiul și brațele), să nu ridice brațele peste nivelul umerilor în primele săptămâni, să poarte bustiera minim 6 săptămâni. Pacientele mele revin la control la 7 zile, în acest timp au un tratament medicamentos, apoi revin pentru control la 2 săptămâni, o lună, la 3 luni, la 6 luni și anual. Pot reîncepe activitățile sportive după 6 săptămâni, activități ce nu implică brațele și trunchiul și nu au voie să ridice greutăți mai mari de 3 kg. După 3 luni au voie să reînceapă orice sport.Vreau să înțeleagă pacientele că sânul în general, dar în special sânul cu proteză are nevoie de susținere/ suport pentru a menține un rezultat frumos o perioadă lungă.
Ne dorim sâni frumosi...dar o altă întrebare frecventă este dacă intervenția este dureroasă?
Intervenția în sine, nu! Augmentarea mamară submusculară doare din cauza "rupturii" mușchiului pectoral, însă este o durere ce poate fi controlată medicamentos. Primele 48-72 de ore sunt mai dificile. Termenul "durere" este greu cuantificabil, deoarece pragul de toleranță la durere diferă de la om la om.
Sânul începe să arate foarte frumos la o lună, însă rezultatul final postoperator este la 6 luni. Pentru un rezultat frumos, durabil recomand o greutate stabilă și sunt foarte clar cu pacientele mele în privința oscilațiilor în greutate: niciodată mai mult de 3-5kg.
Transferul de grăsime poate înlocui proteza mamară?!
Răspunsul meu ferm este NU. Grăsimea poate corecta mici asimetrii și poate crește volumul sânului într-un grad foarte mic, 50% din grăsimea transferată se resoarbe, iar riscul de infecție este mare.
Orice intervenție poate avea și complicații...Care ar fi acestea?!
Există riscuri și complicații imediate sau la distanță, precum sângerarea, hematomul, infecția, seromul, riscul de anestezie generală. Toate acestea sunt riscuri mici, însă trebuie menționate și luate la cunoștință înainte de operație.
Ca și complicații specifice augmentării mamare menționez:
- Formarea de capsule periprotetice ca răspuns al organismului la prezența corpului străin este firesc, uneori acesta este exagerat și atunci apare contractura capsulara. Contractura capsulară are o rezolvare, fie medicamentoasă în stadiile incipiente, fie chirurgicală dacă s-a depășit momentul inițial.
- ALCL- anaplastic large cell lymphoma – boală recent descoperită și descrisă în literatura de specialtate, cu circa 600 de cazuri la nivel mondial până in prezent și cu 12 decese. Această afecțiune se descoperă în urma apariției unui serom important la nivelul sânului augmentat. În urma biopsiei (puncția seromului) și a examenului histo-patologic se stabilește dacă există celule modificate sau nu. În situația nefericită a diagnosticării unui ALCL tratamentul este chirurgical, cu scoaterea protezei și a capsulei formate în jurul acesteia.
Ce altceva ar trebui să mai știe cititoarele noastre?
Ultimul aspect pe care aș dori să-l clarific este faptul că indicațiile acestea sunt generale și că eu particularizez indicațiile mele preoperatorii, operatorii și postoperatorii pentru fiecare pacientă în timpul consultului.
Posteaza comentariu