“Regele Lear” este cea mai nouă premieră de la Teatrul Naţional Bucureşti. Este cadoul de Sărbători pentru toţi cei pasionaţi de teatru. Piesa lui Shakesperare se joacă cu casă închisă, iar distribuţia este una de zile mari. Mihai Constantin, Ioan Andrei Ionescu, Monica Davidescu, Tudor Aaron Istodor sau Marius Manole sunt doar câţiva dintre actorii care urcă pe scena Naţionalului. Despre cât au durat repetiţiile şi cum arată “Regele Lear” în viziunea regizorului David Doiashvili aflăm de la cel care îi da viata contelui Gloucester, actorul Ioan Andrei Ionescu.
Regele Lear, premieră de la Naţional, este o adaptare extrem de inedită a piesei lui Shakespeare. Cum a fost la prima întâlnire cu regizorul şi viziunea lui?
Când m-am văzut prima oară cu regizorul David Doiashvili habar nu aveam că este considerat de CNN unul dintre cei mai buni 20 regizori de teatru ai lumii. Am aflat abia după ce ne-am împrietenit. După ce mi-a spus că piesa este, din punctul lui de vedere, una în care lupta pentru putere dintre generaţii răstoarnă lumea şi valorile ei. Prima întrebare a fost ce vreau să joc în piesă şi am spus râzând, cumva ruşinat de mine, că pe Lear. După întâlnirea de la casting ne-am întâlnit întâmplător în foaier şi i-am spus că m-am răzgândit şi că vreau să joc personajul cel mai lipsit de putere din piesă.
Spune-ne mai multe despre contele de Gloucester al lui Shakesperare.
Un destin al unui om puternic care "nu vede fiindcă nu simte" şi care ajunge să cerşească zeilor moartea, dar căruia "trufaşii zei" nu îi dau dreptul la sinucidere. Un om care de la orbirea metaforică trecând prin orbirea fizică ajunge să vadă.
În distribuţie există şi actori foarte tineri. Să înţeleg că avem, încă, generaţii talentate de actori?
Bineînţeles.
Meseria asta îşi cheamă artiştii fie că îi popularizăm sau nu. Problema e la preconcepţiile sădite de media în publicul românesc.Cât de greu este rolul?
Extrem de dificil. Problemele pe care le are de rezolvat, revelaţiile la care este supus şi chinul fizic prin care trece Gloucester fac din el nu numai un personaj cheie, dar şi pilonul principal al poveştii paralele cu cea a lui Lear. Geniul lui Shakespeare a creat în atmosfera regatului lui Lear o a două poveste-piesă care nu o concurează pe cea a personajului principal ci face în aşa fel încât cele două fire epice să se completeze şi potenţeze reciproc.
Trebuie să îi mulţumesc aici lui Mihai Constantin care face după părerea mea un Lear de o rară sensibilitate, pentru ce partener şi prieten de scenă minunat este. Cu atât mai mare e responsabilitatea mea că actor.Ce pregăteşti pentru 2017?
Dacă anul 2016 îl termin cu acest superproiect la Sala Mare in 2017 am de gând să mă repoziţionez în "micro". Am câteva idei de proiecte "de camera" cum le zic eu. Le păstrez "la surpriză".