Irina Octavia Andronic merge la Cannes cu filmul de scurt metraj, Not Guitly

Irina Octavia Andronic (17 ani) este eleva la un colegiu de arta din Londra, deja admisa la Universitatea Met Film School. De cativa ani, pasiunea sa pentru film s-a concretizat intr-un CV artistic de invidiat. A detinut roluri principale in doua dintre cele trei lung-metraje produse de Studioul Experimental Tabara de Film, in care a dat replica unor actori reputati, de talia Maiei Morgenstern. Acum merge la Cannes cu primul sau film, Not Guilty.

Cum ati reusit performanta de a duce Not Guilty la Festivalul de la Cannes?

Este o recunoastere a muncii noastre. Mi-am dorit ca filmul meu de debut sa 'vada lumea' - sa participe la festivaluri, iar aceasta participare la festivalul de film de la Cannes este o bucurie in plus dar si o motivatie pentru viitor.

De ce ai ales regia? Si ce inseamna pentru tine participarea la Cannes?

Intai a fost actoria, dar am realizat ca am mai mult potential in spatele camerei. Facand regie, am mai multa libertate si controlul asupra fiecarui detaliu. Pentru mine, Cannes inseamna un inceput de drum - inseamna ca am reusit sa fac ceva bine.

Cum ai deschie colaborarea cu producatorul Bogdan Alexe?

Ne cunoastem de foarte multi ani, mi-a fost si imi este mentor in aceasta profesie. Ii multumesc ca a avut rabdare cu mine, pentru ca stiu ca de multe ori nu a fost usor. De la el am invatat lucrurile practice, tot ce tine de partea tehnica, deoarece la scoala, studiile sunt mai mult teoretice. Sunt sigura ca facem o echipa buna, si ca vom avea mai multe proiecte impreuna.

Cine te–a sprijit cel mai mult in demersul tau? Cine te-a incurajat sa o iei pe acest drum?

A fost alegerea mea, iar tot timpul am avut langa mine oameni pe care ii consider importanti si ale caror sfaturi am incercat sa le urmez. In primul rand, o am pe mama mea si pe Bogdan, care au fost alaturi de mine de la bun inceput, apoi au fost echipele si actorii cu care am lucrat care au avut incredere in mine. Le multumesc tuturor, si in special lui Marius Bodochi, a carui incredere a fost o determinare pentru mine, directorului nostru de imagine, Mihai Dolis si editorului Teodor Nicolae. Mi-a fost aproape, si ii multumesc, profesorului meu de studii media din Londra, Dave Dowson, fata de care voi avea totdeauna o recunostinta deosebita.

Care este visul tau cel mai mare acum?

Glumind, as spune sa dorm mai mult de 5 ore pe noapte, dar in mod real, imi doresc sa am posibilitatea de a continua sa fac ceea ce iubesc.

Cu cine ti-ar placea sa lucrezi din industria filmului romanesc?

Mi-ar place sa lucrez in continuare cu studenti, cu oameni la inceput de cariera asa cum sunt si eu. In acelasi timp mi-as dori sa lucrez in continuare cu Marius Bodochi, cu Tora Vasilescu, Maia Morgenstern si chiar cu alti romani plecati in strainatate.

Ai un actor/actrita preferata?

Tocmai i-am mentionat pe unii dintre ei, dar si George Mihaita, Cezara Dafinescu si Marius Manole se numara printre ei. Dintre tinerii actori, ii apreciez mult pe Doris Danila, Adelina Puzdrea si Stefan Mihai.

Ce este greu in meseria de regizor pentru o fata de varsta ta?

In general e destul de greu pentru o femeie sa intre in aceasta meserie, fiind una dominata de barbati. Exista multe neincredere din pacate, si la fel de multa discriminare. Din fericire, am avut norocul sa nu am partea de asta prea mult pana acum, dar stiu la ce sa ma astept. Sigur ca e greu ca la 17 ani sa convingi lumea ca stii ce faci si sa aiba incredere in tine, dar am reusit sa depasesc si acest obstacol.

La ce proiect lucrezi acum?

Momentan, lucrez la primul meu lung metraj, pentru care ne pregatim de la inceputul anului, filmarile urmand sa inceapa in iulie.