Emy Dragoi porneste caravana jazz MANOUCHE in Romania

Asa ca cea mai fireasca indatorire i s-a parut muzicianului ploiestean sa isi invite familia muzicala franceza ca, impreuna cu cea personala (si la fel de muzicala) sa aduca un omagiu intemeietorului genului - DJANGO REINHARDT.

Considerata pe buna dreptate "o muzica a libertatii de exprimare stilistica", aceasta va rasuna din Amfiteatrul amplasat pe acoperisul TNB timp de 2 nopti (19 si 20 iulie).

Dar nu inainte de a se face auzita pe scena Teatrului "Toma Caragiu” din Ploiesti (18 iulie).

Categoric, unul dintre invitatii de marca ai acestui festivalul estival itinerant (cu foarte putin timp in urma si-au exprimat disponibilitatea scene din Braila, Constanta si Sinaia de-a gazdui evenimentul in lunile iulie si august) este CHRISTOPHE LARTILLEUX, cel care in urma cu 25 de ani intemeia grupul LATCHO DROM („Drum bun!” in romani) si reinventaria repertoriul lui Django Reinhardt alaturi de Stephane Grappelli si alti muzicieni straluciti iar recent a realizat coloana sonora a filmului lui  Tony Gatlif „Django”.

Nascut intr-o familie prahoveana de lautari, EMY DRAGOI  a atras atentia tuturor cand, la varsta arde 3 ani,  jucandu-se cu instrumentele muzicale din jur, a reprodus perfect piesa “Trurli” pe care a auzit-o cantata de bunicul sau.

A fost evident nu doar ca-si merita “alias”-ul cu care era alintat (Emy – de la Eminescu; numele lui fiind Ion) ci si ca nu se va mai desparti de muzica si mai exact, de acordeon , pentru care a facut o pasiune reala.

Putini stiu  ca el este fericitul colectionar al tuturor celor 62 de prototipuri de acordeon – de la exemplarul nr1, realizat la Curtea Imperiala din Viena in 1821 pentru o femeie pana la instrumentul personalizat caruia producatorul “Marconi” nu doar i-a inserat un midi system pentru a-l “orchestriza” dar i-a si scris numele cu litere de aur: EmyDragoi

Plecat imediat dupa terminarea liceului  cu un contract de 6 luni intr-o cafenea pariziana (mai mult pentru a scapa de hartuielile “admiratoarelor”) , a descoperit jazz-ul si nu s-a mai intors decat dupa ce a incheiat studiul la Conservatorul “Bill Evans”, a cantat cu toti “greii” jazz-ului (Stephan Grapelli, Jean Luc Ponty , Didier Lockwood, Galiano, David Reinhardt) in sute de  concerte, a dat ocolul pamantului la celei mai importante festivaluri de world si jazz music, a scos 3 materiale discografice : “Simple Steps”, “ Ballade pour Claudia” (dedicat deja sotiei sale, Claudia, gravida pe atunci cu prima fiica  a cuplului , Bianca)  si , finalmente, “Etnofonia” (o incursiune jazz in repertoriul Mariei Tanase) – distribuit in 34 de tari  si  a primit titlul de “Artistul anului” (2005) pentru jazz in Franta.

Dar, odata revenit in tara, a infiintat o scoala de muzica pentru copiii  expatilor in Bucuresti (pe langa Scoala Franceza) , un centru cultural care ii poarta numele in Ploiesti , a organizat unicul festival international de gen (“Nopti albe la acordeon” ) – timp de 3 zile  cei mai virtuozi acordenisti si bandeonisti din lume  in registrul classic, folclor, jazz, tango sau café concert  performeaza o tema.