Dialog cu gust cu Ada Condeescu

De la Angelina Jolie la Denzel Washington

Ada a rememorat momentele premiilor importante din carieră, dar și sentimentul de a fi fost alături de nume importante din cinematografia mondială. Referitor la momentul Sarajevo, când a fost felicitată și de Angelina Jolie, Paul Siserman a aflat că “Motivația nu știu dacă există chiar în momentul respectiv. Abia când ajungi acasă și vezi că toată lume apreciază, merge în număr mai mare la film, atunci te simți și tu mai puternic. Într-un fel, mai mult mi-a dat încredere. Când vezi că lucrurile, aparent imposibile cu 10 ani în urmă, sunt acum tangibile și te întâlnești cu Brand Pitt (pe care îl vezi în filme) și cu oameni care fac această meserie cu dăruire și au parte de lucrul cu regizori foarte importanți și talentați, e încurajator. Motivația ți-o iei când faci meseria, dar încrederea crește pentru că simți că poți avea o deschidere mult mai mare iar filmul tău va fi văzut într-un număr mai mare de oameni, pe tot globul. Și asta te încurajează foarte mult.” Actrița a spus că impactul a de fi nominalizat și participarea reprezintă ceva deosebit.

“Recunosc că, acum, dacă aș juca într-un film, într-un rol principal care să ia astfel de premii, aș ști mult mai bine să manageriez, ca să zic așa, traseul imediat viitor. Cumva, noi am fost luați pe sus, dar fără a ne pierde capul. “
Actrița i-a recunoscut lui Paul Sierman că la momentul actual își dorește a juca alături de Denzel Washington. “Are o sensibilitate și niște nuanțe pe care le regăsești cu greu chiar și la Hollywood. Așa că mi-aș dori să joc alături de el cât mai curând , dacă se poate!”

Confidenta deținuților
Ada Condeescu a vorbit despre “Eu când vreau să fluier, fluier”, recunoscând că nu a avut frică să filmeze între deținuți, însă a avut prejudecăți la început. Știa că nu se va întâlni cu ei înainte de filmarea scenei, dar s-a bucurat pentru că acest aspect avea să confere autenticitate. “Aveam emoții. Nu știam cum să mă port. Urma să stau acolo trei săptămâni și era important să creez o legătură, o punte cu ei. M-am tot gândit în noaptea de dinainte de filmare, dar mi-am dat seama când am ajuns acolo că lucrurile trebuia să se întâmple natural, să fiu deschisă și prietenoasă, cum sunt eu.

Păstrând o distanță. Dar, la final, nu a fost o despărțire ușoară. Am trecut prin foarte multe etape de apropiere, în sensul de a face pași puțin câte puțin. Ei au căpătat înceredere în mine și eu în ei. A fost o trecere în care eu, cumva, le-am devenit confidentă. Mâncam cu toții și asta ne-a apropiat. Am ajuns să cânte, să spunem bancuri. Erau tineri deținuți, cu fapte de la foarte grave la tâlhărie, dar din păcate copii (erau copii pe vremea aceea, veneau din familii defavorizate, cu violență în familie…). Din păcate, lipsa educației nu i-a ajutat să înțeleagă că viața poate fi altfel”, a povestit Ada lui Paul Siserman în cadrul emisiunii “Dialoguri cu gust” de la Gold Fm.
Ada Condeescu a vorbit și despre decizia sa de a alege tipologii de personaje diferite, punctând că a făcut-o tocmai ca să nu fie asociată cu un tipar anume. “Niciodată nu m-am simțit confortabil în a face comedie. Când am un personaj care intră într-o zonă de hilar, nu îmi spune nimic. Am preferat să mă duc într-o zonă mai gravă. Poate și pentru că mie îmi plac mai mult tragediile, poveștile mai serioase. Cred că și ăsta a fost unul dintre motivele pentru care am ales așa”. Recunoaște că și ea alege scenariile, dar și scenarile o aleg pe ea.

Vorbind despre mândria de a duce România în fața cât mai multor țări, de pe întreg mapamondul, Paul Siserman a povestit un episod trăit recent la o competiție gastronomică internațională (de la Sarajevo) unde, ajuns în finală, a fost martor al unor orgolii afișate față de el, ca și român. “A trebuit să găsesc pe cineva care să mă ajute să îmi spună în engleză regulile pentru grand prix, reguli făcute atunci. Nu aveai cum să te documentezi tocmai pentru că fuseseră create pe loc. Eu luasem aurul la amebele categorii și, din diverse motive… nu știu să spun care, au decis să nu îmi traducă. M-am supărat șți le-am luat aurul și aici”, spune râzând Chef Siserman.

“Colentina”
Pasiunea pentru fotografie este mai veche, Ada începând să o practice înainte de a intra la facultate. Pentru expoziția “Colentina” a folosit mai multe serii de fotografii, făcute în decursul mai multor ani. A investit în aparate, a studiat mult în acest sens. “Nu am simțit natural momentul să ies în față, să expun lucrările publicului.

Până în decembrie anul trecut. Mi-am dorit ca lucruile să se lege și să se întâmple și uite că s-au legat în decembrie. Nu mi-a fost ușor. Mi-am făcut singură producția fotografiilor, dar a ieșit exact cum mi-am dorit, adică extrem de profesionist. Am rugat mulți oameni să mă ajute, care au fost săritori și prompți. Le mulțumesc!”

Cât despre gastronomie, Ada a povestit cum a descoperit bucătăria nemțească și cum a ajuns să îi placă mai ales să gătească rață pe varză roșie, făcând schimb de “secrete” cu Chef Paul Siserman. “Nu vreau să îți fur meseria”, i-a replicat zâmbind Ada lui Paul. A recunoscut că și gastronomia austriacă îi este pe plac. “Îmi place foarte mult să gătesc, mai ales pentru prieteni și oameni foarte dragi! Îmi place, în special, să gătesc de sărbători”. Actrița i-a mărturisit lui Paul Siserman că este o gurmanadă, iubind bucătăria din zona Turciei, Bosniei, Greciei, gastronomia asiatică, dar și pe cea italienească.