Cumulonimbus este un titlu inspirat de numele unui tip de nori care aduc ploaie și furtuni, un subiect de lecție de geografie pe care un elev de școală îl poate găsi greu de reținut. Pe scurt, filmul este povestea unui joc, la care participă copiii unei comunități izolate, conduși de Andreea și Iosif, ca revoluție interioară față de o tradiție arhaică a satului. Genul filmului îmbină umor, dramă și elemente hyper-stilizate pentru a crea o formă de realism poetic.
Turnat pe parcursul a cinci zile, în localitatea Frumușani (Călărași), cu runde de filmări de câte 5 ore, în medie, din cauza vremii capricioase, scurt-metrajul este o producție din categoria ”buget -/creativitate +”. Scenariul a fost unul dintre cele patru proiecte naționale câștigătoare în cadrul concursului Camera 9. Astfel, a beneficiat de un premiu, ulterior investit în producția filmului, și de consultanța regizorului Cristian Mungiu, în finalizarea scenariului. Proiectul a fost creat independent, cu un micro-buget care nu depășește plafonul de 5.000 de euro, însă a beneficiat de servicii pro-bono de producție și post-producție oferite de către partenerii proiectului.
Seria de cifre magice nu se oprește aici. Dintre aspectele-cheie de inovare ale proiectului amintim:
- scenariul și viziunea regizorală transmedia (Cumulonimbus este unul dintre primele proiecte cinematografice naționale gândite ca un univers de transmedia storytelling, care implică până în prezent workshop-uri de film adresate copiilor din comunitatea vizată, un scurt-metraj de ficțiune, un scurt-metraj documentar, o platformă educațională care transparentizează proiectul pentru studenții Facultății de Film.
Echipa filmului își propune să extindă proiectul pe termen lung, diversificând povestea personajelor pe platforme multiple.)
- imaginea - manifesto (pentru acest proiect, directorul de imagine în colaborare cu regizoarea filmului au construit o gramatică inedită, care îmbină creativ arhitectura cadrelor, lumina naturală și compoziția cromatică. Personajele sunt deseori portretizate neconvențional, dobândind o identitate vizuală unică.)
- metodologie creativă pentru producții cu micro-buget (echipa filmului a definit o metodologie proprie pentru a finaliza proiectul cu micro-buget, care va putea fi analizată ulterior în cadrul producțiilor de film studențești)
- hibridizarea - improvizație îmbinată cu premise narative (fiecare secvență a fost gândită ca un joc pentru cei 7 copii, protagoniști în film. Filmul este un hibrid între scenariu și elemente de improvizație actoricească. Întrucât copiii din realitate erau mult mai mici ca vârstă decât personajele inițiale din scenariu, întregul proiect a fost reconfigurat pentru ei)
- impact social prin artă (proiectul antrenează copiii din satul Frumușani în arta cinematografiei, având un impact social local constructiv. Pe termen lung, își propune să continue să inițieze proiecte cinematografice și să militeze pentru introducerea cursurilor de cinematografie în școli.)
Coincidențele merg mai departe: filmul a fost selectat, deja, la 5 festivaluri internaționale importante (57th Zlin IFF - European Premiere, 7th Oaxaca IFF - Latin American Premiere, 16th Beijing ISFVF - Asian Premiere, Festival Le Temps Presse - France & Switzerland, 58th Thessaloniki IFF - Balkan Premiere).
În prezent, este una dintre cele 5 nominalizări pentru Cel mai bun scurt-metraj la cea mai importantă competiție națională de cinematografie – Gala Premiilor Gopo. “Ne-ar plăcea să reușim să convingem profesioniștii din industria românească de film de importanța acestui demers cinematografic. Avem nevoie de sprijinul tuturor pentru a-l putea continua pe termen lung”, au menționat cei din echipa filmului. Recunoașterea acestui demers cinematografic ar facilita metode alternative de producție în industria de film românească, necesare cu precădere pentru debutanți.
Povestea unui scurt-metraj hibrid
Linia narativă a filmului începe cu o premisă simplă, dar ofertantă. Într-un sat în care trăiește o comunitate izolată, conform unei tradiții străvechi, fetele urmează să fie promise (în vederea căsătoriei ulterioare) înainte de vârsta de 7 ani. Andreea, deși a împlinit vârsta potrivită, încearcă să amâne pe cât posibil momentul.
Ea își petrece timpul cu Iosif, prietenul ei de suflet, și își alocă timpul liber pentru o pasiune proprie - geografia. Într-o bună zi, un simplu joc tinde să încingă spiritele în lumea satului. Andreea descoperă o ladă de zestre și împreună cu ceilalți copii din sat pornește o „revoluție” involuntară. Copiii găsesc o cale de a inversa tradiția, prin joc - își creează propria ceremonie de nuntă improvizată, sfidând aranjamentele inițiale. Când jocul este descoperit de adulți, se produce o răsturnare de situație radicală.
Pentru că încearcă involuntar să schimbe cea mai veche tradiție a comunității, fetița e considerată, pe de o parte, o eroină de către copiii din comunitate, pe de altă parte, din punctul de vedere al adulților, riscă să fie stigmatizată. Fiecare personaj este însă alcătuit din nuanțe, fără a idealiza sau antagoniza în exces.
Ideea
Povești sunt și în spatele camerei de filmat, nu doar în fața acesteia. Ideea filmului a apărut inițial în urmă cu 5 ani, după cum mărturisește regizoarea, însă a avut un parcurs lung până la forma finală atât din punct de vedere narativ, cât și stilistic. ”Mitul fondator” al creației se desprinde din declarația regizoarei Ioana Mischie, creatoarea producției.
”Am copilărit într-un sat, iar acea imagine atemporală, pitorească, inspiră acum mult din universul povestirilor pe care le explorez. Această poveste își propune să creeze un spațiu cinematografic hibrid în care realismul magic și autenticitatea pot deveni complementare.
Ne-am propus să creăm o poveste în care nu există protagoniști și antagoniști, în care nu emitem judecăți de valoare, doar explorăm perspective diferite, încercăm să le înțelegem, să le dezbatem. Ne-am propus să creăm un univers în care copiii au propria lor micro-societate pe care o aduc la viață, însă în egală măsură și lumea adulților are propriile justificări. Înainte de toate, este o poveste universală - fiecare dintre noi încercăm să navigăm convenții societale, să le depășim, să le reinventăm sau să le personalizăm”, explică Ioana Mischie.
Chiar dacă proiectul este o ficțiune, a avut surse de inspirație multiple: ”Povestea are mai mult izvoare - atât autobiografice, cât și pornind de la lecturi, cercetări pe teren în comunități izolate, interviuri. Am arhivat întâmplări și micro-istorii pe care ulterior le-am ficționalizat. Cu secole în urmă, pentru a-și proteja fiicele de orice posibil abuz fizic, anumite comunități rrome, spre exemplu, decideau căsătoriile copiilor lor încă de la o vârstă fragedă. Dacă în exteriorul comunității, tradiția era aspru judecată, în interiorul comunității era, însă, un simbol al protecției pentru cei mici. Deși această promisiune asociată cu o căsătorie aranjată (care se întâlnește rar în zilele noastre) era controversată, nucleul tradiției locale a fost inițial menit să mențină în siguranță comunitatea. În timp, ritualul a suferit multiple transformări.
Noi nu ne-am propus să investigăm tradiția în sine sau consecințele ei, nu vrem să pretindem că știm mai mult decât știm, de fapt. Am folosit acest context mai degrabă ca background distant pentru a pune în valoare evoluția unor personaje ficționale. Ne-am propus să creăm un univers ficțional cu identitate proprie, să explorăm straturile subiective ale unui canon societal din perspectiva unor copii și din perspectiva unor adulți. Am încercat să creăm o lume neutră, atemporală, aspațială. Povești similare în care lumea adulților și lumea copiilor întâmpină dificultăți în găsi un numitor comun, pot fi întâlnite în orice comunitate, de orice etnie.
Proiectul lansează o suită de întrebări, fără să își propună să ofere răspunsuri rigide. Cum interpretăm anumite convenții atunci când suntem copii/adulți? Cum putem măsura impactul unei tradiții/convenții/reguli? Avem mai multă libertate de a alege ca adulți sau cădem chiar mai mult în canoane pe măsură ce înaintăm în vârstă? Cum reconciliem puncte de vedere distincte? Cum putem crea o lume trans-generațională mult mai echilibrată?”, adaugă Ioana Mischie.
La forma de față a proiectului scurt au contribuit din plin imaginea semnată de Radu Voinea (director de imagine), design-ul de costume a Retro Future, abordarea scenografică (Retro Future, Elena Constantin), priceperea cromatică a coloristului Lucian Iordan, muzica originală semnată de Flora Pop, montajul semnat de Bogdan Jugureanu.
”Această călătorie cinematografică a început inițial ca un proiect documentar, în timpul studenției mele la UNATC. Cu toate acestea, după o investigație aprofundată și multe deplasări pe teren, această direcție a fost anulată din preocupări etice, pentru a nu expune copiii din comunitatea reală. Întrebările inspirate de proiect au revenit de-a lungul anilor și asta ne-a motivat să spunem povestea sub forma unui universul ficțional cu o gramatică audio-vizuală profund stilizată. În 2016, scenariul a fost premiat de Camera 9, ceea ce a accelerat pre-producția filmului. Scurt-metrajul în forma de față a fost realizat într-un timp record, date fiind limitările de natură financiară. Ne dorim să continuăm acest proiect pe termen lung. Momentan sistemul de finanțare românesc nu sprijină proiecte transmedia și încercăm să definim un model alternativ”, mărturisește Ioana Mischie.
Protagoniștii și ”contributorii”
Distribuția contribuie la creșterea autenticității poveștii – copiii sunt membri ai comunității din satul Frumușani, unde s-a filmat scurt-metrajul. Toți cei șapte sunt la primul rol într-un film. Prima proiecție locală a filmului din cadrul Les Films de Cannes a Bucharest le-a oferit ocazia de a oferi primele autografe celor din public. Echipa s-a apropiat de comunitate, a construit o relație strânsă cu o parte dintre membrii comunității. Unii dintre adulți sunt actori (Eduard Haris, Beatrice Tudor), alții sunt chiar localnici, părinții reali ai copiilor.
Proiectul a beneficiat, de asemenea, de consultanță coregrafică din partea lui Beatrice Tudor, studentă UNATC, pentru a-i îndruma pe copii să își conștientizeze mișcările. Întreaga nuntă improvizată este construită ca un dans ingenuu.
Echipa de producție este completată de producătorul executiv Ana Maria Pârvan, care a facilitat abordarea creativă a proiectului transmedia și de co-producătorul Sorin Baican (Studioset) care a facilitat accesul la servicii de producție și post-producție pentru finalizarea calitativă a proiectului.
Echipa creativă este completată de compozitoarea Flora Pop (muzică orginială), de Anca Miron și Sonia Constantinescu sau Retro-Future (costume și decoruri), Elena Constantin (decoruri), de editorul Bogdan Jugureanu, de sound designer-ul Andrei Nechifor, de sunetistul Iulian Serbanescu.
Proiectul a luat naștere cu sprijinul Școlii din Frumușani, beneficiind și de suportul academic al UNATC și CINETic. Cumulonimbus este produs de Storyscapes, în co-producție cu Studioset.
Distribuție: Andreea Mihai / Iosif Costache / Alexia Chirita/ Liviu Sandu / Mario Gociu / Alex Apostolache / Stefania Goamba
Adulții: Eduard Harris (Tatăl) / Beatrice Tudor (Mama) / Marius Costache (Bulibașa) / Marcel Ursachi (Învățătorul)
Producător: Ioana Mischie/ STORYSCAPES
Co-producător: Sorin Baican/ STUDIOSET
CUMULONIMBUS (the short film) - Official Trailer from Ioana Mischie on Vimeo.