Cat timp alocati sportului? Și ce sacrificii ați făcut pentru sport?
Timpul meu alocat sportului este de 24h/zi. Spun asta pentru că în cadrul celor 24h îmi concep programul de antrenament, mă antrenez, am un regim alimentar adecvat acelei zile și cel mai mult timp mi-l dedic problemelor administrative ale Federației Române de Culturism și Fitness (respectiv Federației Balcanice de Culturism și Fitness, unde sunt de asemenea președinte), iar când ajung acasă de la muncă, împreună cu soția, găsim mereu activități fizice specifice familiei. Deci sportul este sinonimul celor 24 de ore ale zilei :)
Fitness si culturism. 2 discipline care par asemănătoare, dar sunt atât de diferite. Care sunt plusurile și minusurile fiecărei discipline in parte?
În cadrul Federației Române de Culturism și Fitness, disciplinele fitness, respectiv culturism sunt diferențiate prin rudele personalizate de desfășurare (program gimnastică + etalare corporală la fitness și doar prezentarea programului liber + comparații pentru culturism).
Cum e familia? Cât de dificil e de acceptat pentru soție și copii timpul acordat sportului?
Din prima zi a relației noastre am stabilit împreună cu soția mea o regulă general valabilă pentru amândoi : ne sprijinim reciproc în toate proiectele care vor urma. Și asta nu doar la nivel de teorie, ci prin prezența efectivă la toate activitățile. Fiind două persoane principiale, ne-am respectat cuvântul dat și totul a decurs foarte ușor. Ea fiind de asemenea o femeie care conștientizează importanța sportului nu a fost greu să o conving că fiecare zi de antrenament înseamnă o zi în plus de viață. Iar copiiilor le-am insuflat fenomenul sportiv din primele zile de viață, luându-i cu noi la toate evenimentele sportive unde am fost invitați. Nu aș putea avea rezultate, fără ajutorul celui mai important lucru din viața mea, FAMILIA! Iar cum timpul acordat sportului este împreună cu familia, totul decurge foarte bine și fără ca cineva să resimtă presiune sau lipsa mea de acasă.
Ce sfaturi aveți pentru tinerii care vor să facă o carieră în culturism?
Culturismul, contrar aparențelor, este unul dintre cele mai dificile și în detaliu sporturi. Spun asta pentru că, dacă un fotbalist trebuie să își dedice 2-3h /zi, un culturist este obligat să fie focusat 24h/zi la toate acțiunile lui. Mai exact: antrenament, regim alimentar, odihnă, toate calculate la milimetru. Fiindcă în funcție de cum se odihnește, așa se poate antrena. Calculând mesele zilnice (fiecare aliment măsurat cu cântarul!), poate face vizibile detaliile musculare pe scenă. Ca să nu mai spun ultimele 2-3 zile dinaintea concursului, când mâncarea și apa sunt doar două luxuri la care nu ai voie... Dar...Atunci când rezultatul este cel dorit, uiți de toate sacrificiile și concepi planul pentru următoarea competiție. Cu toate că sunt subiectiv, consider că de departe culturismul (fitness-ul) este cel mai frumos sport din lume și am ca argument faptul că cele mai frumoase trupuri pot fi văzute pe scenele noastre de competiție.
Sunteti președintele Federației Române de culturism și fitness. Câți membri are această Federație și ce rezultate aveți până în prezent?
Datorită implicării echipei FRCF, numărul membrilor crește de la an la an și asta mai ales rezultatelor obținute de sportivii noștri am reușit în ultimii ani cele mai bune rezultate din istoria Federației. Spre exemplu, în ultimii 3 ani, România a obținut locul 1 în clasamentul general pe națiuni la Campionatele Balcanice. Rezultate remarcabile am avut și la Campionatele Mondiale și Europene, motiv pentru care România a devenit acum o forță a culturismului mondial!
Cum reușiți să mențineți echilibrul între sport, carieră și viața de familie?
Îmbinând sportul, cariera și viața de familie cuvântul "echilibru" este unul pur teoretic fiindcă practica de fiecare zi este bazată pe atenția distributivă și pe o concentrare continuă.
Ce regret aveți până acum? (daca aveti)
Sunt un tip pozitiv care se trezește zilnic cu speranța unei zile frumoase. Și mereu mă pun la somn cu satisfacția obiectivelor îndeplinite. Ca o glumă de încheiere, regretul meu este că nu voi trăi 200 de ani în care să fiu fericit cât pentru 300 :))