Ciorbele, amprenta bucătăriei româneşti

Nu sunt multe popoare în lume care să aibă o varietate aşa mare de ciorbe cum se întâmplă la noi. Uneori simple, moştenite aşa de la țăranii care munceau pământul şi se bazau pe o zeamă cu lăptuci sau alte legume, alteori mai „drese” sau mai sofisticate, ciorbele sunt o amprentă culinară a românilor.

Deşi o ţară destul de unitară, România are o diversitate culinară destul de pronunţată de la o regiune la alta, iar ciorbele nu sunt excluse din această ecuaţie a gusturilor. De exemplu, în Moldova, sunt preferate ciorbele acrite cu borş. Un borş original se obţine din huşti (tărâţe fermentate), tărâţe de grâu, o linguriţă mălai, o ramură de vişin şi una de leuştean. Se acoperă cu apă caldă şi se amestecă destul de des pe parcursul a 24 de ore.

Huştile se prepară folosind tărâţe de grâu amestecate cu pâine şi umezite, care se lasă acoperite afară, timp de două zile, să fermenteze. Acum, însă, gospodinele au la dispoziţie o variantă mult mai rapidă de a acri ciorbele, Vegeta care vine în întâmpinarea lor cu 4 variante de borş – original, cu verdețuri, cu legume și cu smântână – mult mai simplu de utilizat atunci când timpul o impune. Potrivit oricărui tip de ciorbă, Vegeta Borş Original este ingredientul secret care va face ca o masă să semene a festin moldovenesc, indiferent de colţul ţării în care te afli. Tot Moldovei îi este specifică ciorba de potroace, preparată cu ficăţei, pipote, aripi, capete şi gheare de la găini.

Ardealul este regiunea ciorbelor cu rântaş şi tărâmul smântânei. Deşi carnea de porc este ca un fel de regulă de aur pe mesele ardelenilor, supa sau zeama acrită cu lapte acru este adeseori o ciorbă cu chimen, măcriş, salată, cartofi, fasole boabe sau păstăi. Uneori, la acestea se adaugă costiţă afumată. Tot la capitolul fierturilor, ardelenii sunt renumiţi pentru ciorba de văcuţă cu tăiţei (laste), cu cârnaţi sau cu carne de porc şi tarhon. Aşadar, Ardealul excelează în ciorbele puţin mai elaborate și potrivite celor cu o digestie sănătoasă, deoarece sunt mai grase.

În Oltenia se mănâncă acru când e vorba de ciorbe. La loc de cinste se află ciorbele de pasăre, iar ca metodă de acrire se preferă zeama de varză. De asemenea, oltenilor le place să mănânce şi foarte condimentat, aşa că nu ar trebui să fii surprins dacă ardeiul usturat sau ciuşca va însoţi orice ciorbă de pe masă.

Muntenia, un loc aflat la întretăierea tuturor regiunilor, dar păstrând şi influenţele fostului regat, are o bucătărie mai fină şi mai dulceagă, mai potolită şi mai simplă.

Locuind într-o zonă în care s-au întâlnit  bucătăria turcească cu cea franţuzească, regăţenii au pe masa lor ciorbe de ştevie, sau ştir, de urzici sau salată acrite cu aguridă, vişine sau prune, dar şi lobodă sau dovlecei cu lapte bătut, servite reci. Muntenilor le place ciorba de perişoare şi cea de os (de porc), de cartofi sau de fasole și tot aici se prepară o variantă foarte interesantă de ciorbă cu dovlecei umpluţi cu carne. Ei aleg să acrească ciorbele, atât cu borş, zeamă de varză sau oţet, cât şi cu fructe acrişoare, primind cu dragă inimă influenţe din toate celelalte regiuni gastronomice ale ţării.

Bucătăria dobrogeană este un amestec de oriental cu local, de o simplitate care duce cu gândul la bucătăriile turceşti şi greceşti. Resursele din această zonă sunt peştele şi carnea de oaie, aşa că vei regăsi în gastronomia locală ciorbă de burtă, ciorbă pescărească cremoasă, preparată din mai multe specii de peşte, care se servesc separat cu mujdei de usturoi sau ciorbă pescărească lipoveană (uha). Indiferent unde te-ai afla, o ciorbă va fi un fel de mâncare care te va revigora mereu, o alternativă sănătoasă de mâncare care va face mult bine digestiei, dar şi un leac împotriva răcelilor