Povestea unui start up de succes

Un start-up este o companie, un parteneriat sau o organizație temporară proiectata pentru a căuta modele de afaceri repetabile si scalabile. Aceste companii, în general, nou create, sunt într-o fază de dezvoltare și cercetare pentru piețe. Start-up-urile se caracterizează prin următoarele avantaje: flexibilitate în relațiile cu partenerii comerciali, decizii manageriale rapide, număr redus de angajați și gestionarea eficientă a relațiilor interumane.

In Romania, numarul startup-urilor este in continua crestere. Multe dintre ele sunt pornite de femei. Pentru Liviana Tane, aventura numita The Nest a venit dupa foarte multi ani de jurnalism. Si-a propus sa le invete pe femei cum sa isi schimbe profesia, si mai ales cum sa aiba incredere in ele.

De la make up, la sound design, de la reporter la montaj. Sunt cursuri disponibile la The Nest prin intermediul carora incercati sa le oferiti femeilor o posibilitate de reconversie, daca isi doresc. De unde ti-a venit ideea si care a fost feedback-ul?

În 2006, am cunoscut-o pe Colleen McEdwards. Eram unul dintre tinerii jurnaliști veniți din toată lumea într-un program de formare profesională, la CNN Atlanta. Vreme de o lună, am avut acces aproape nelimitat la resursele celei mai importante instituții media din lume, dar, cumva, exercițiul lui Colleen e primul care îmi vine în minte de fiecare dată când mă gândesc la experiența aceea. Ne-a pus în fața camerei de filmat și ne-a cerut să facem un live report despre subiectul zilei. Nu mi-l amintesc exact, dar știu că fiecare dintre noi, oameni cu 5-10 ani de televiziune în spate, s-a descurcat mai mult decât corect jurnalistic.

Ne-a pus apoi să vorbim timp de 3 minute despre cea mai mare pasiune a noastră. Unii au vorbit despre copii, alții despre animalele de companie, despre călătorii, despre familie și prieteni. Ne-a pus apoi să ne privim în cele două momente, iar transformarea a fost șocantă. Colleen McEdwards era, la momentul acela, nu doar unul dintre cei mai respectați jurnaliști de la CNN, ci și trainer în comunicare. Atunci a încolțit sămânța: am știut că, într-o zi, o să vreau să-i fac pe oameni să fie ei, în varianta lor cea mai bună. The NEST Project a ieșit în lume de sub umbrela unui proiect european destinat femeilor, în care, într-o școală de jurnalism, am încercat să le încurajăm pe femei să depășească prejudecățile care spun că există meserii care n-ar fi pentru ele. Azi, este un butic de training în mass media și comunicare, în care le oferim participanților nu doar posibilitatea de reconversie, ci și instrumentele necesare să-și exploreze calități pe care nu s-au gândit niciodată că le-ar putea pune corect în valoare. Dar sămânța a fost acolo, sădită fără să știe de Colleen 

Din pacate, in ultima vreme, meseria de jurnalist este din ce in ce mai subevaluata. Crezi ca mai poate fi salvata perceptia publicului asupra acestei meserii?

Nu știu dacă meseria în sine e subevaluată, dar cu siguranță că este într-o cădere liberă în ceea ce privește nivelul de încredere al publicului. Acolo trebuie lucrat, la recâștigarea încrederii. Iar asta se face în timp, cu răbdare și cu resurse. Ca în orice relație, efortul trebuie să vină cumva din ambele părți: nu doar tinerii jurnaliști trebuie să învețe să-și facă meseria bine, din respect pentru public, ci și publicul trebuie să învețe să discearnă calitatea și valoarea mesajelor pe care le primește și a canalelor pe care informația ajunge la el.

Nu e simplu, dar aleg să cred că stricăciunile nu sunt iremediabile și că e sănătos să învățăm din greșeli. Primul pas și cel mai greu e pe punctul să fie făcut: cel în care fiecare dintre noi își recunoaște limitele și rolul – când nu ne mai e rușine să recunoaștem că nimeni nu s-a născut învățat și că avem nevoie de educație în zona asta. Resurse există, dorință există, proiecte frumoase independente au început deja să se construiască și cred că avem nevoie doar de un strop de optimism și multă răbdare ca să facem lucrurile să se miște.

Organizati, in Cuib, si seri de lectura. Mai citesc romanii? Aveti “clienti” pentru lectura?

The Reading Nest a fost mai mult o nebunie personală. Acum vreo zece ani, intrasem într-o rutină absolut dementă, care îmi împărțea viața în timpul petrecut la serviciu (aveam 3 joburi în același timp, eram plecată cam 14-16 ore pe zi) și cel în care ajungeam acasă să dorm, extenuată. Într-o seară eram atât de obosită încât n-am putut să adorm imediat, așa că am început să citesc o carte pe care o primisem cadou de curând. M-a captivat. Atât de tare, încât îmi amintesc că, preț de câteva zile, abia așteptam să plec de la birou ca să ajung acasă și să continuu lectura. E cartea pe care, ani la rând am dăruit-o prietenilor apropiați, doar ca să am cu cine să vorbesc despre ea. Cartea se numește Middlesex și este ultima lectură prin care am trecut vara asta cu grupul din Reading Nest, moderat de Marius Chivu. Am strâns câteva zeci de oameni la cele 3 întâlniri de până acum, dar au fost mult mai mulți cei care s-au înscris, au citit cărțile și n-au mai putut să ajungă, dintr-un motiv sau altul.

Dar faptul că oamenii ăștia au trecut de veșnicul “n-am timp” și au citit câteva sute de pagini e semn că există interes. Mai avem de trecut pragul lui “ce pot eu să spun despre o carte în fața unor oameni pe care nu-i cunosc”, pentru că sunt convinsă că multora ne lipsește exercițiul ăsta al discuțiilor libere în spații semi-publice, în afara zonei proprii de confort. Îmi amintesc că, la una dintre primele întâlniri, cineva m-a întrebat ce-mi iese mie din clubul de lectură. Financiar, nimic, dimpotrivă. Participarea e gratuită, chiar dacă cititorii sunt încurajați să lase o donație simbolică din care acoperim cafeaua, biscuiții și limonada rece, dar e mai mult un fel de a-i face pe cei care vin să se simtă cumva mai implicați în povestea asta comună. Recompensa mea sunt cele 2-3 ore petrecute în compania unor oameni deschiși la minte, de la care am atâtea de învățat.

Cursurile sunt sustinute de jurnalisti recunoscuti, precum Tudor Musat de la Digi24. Cat de greu este sa convingi un jurnalist de aceasta talie sa isi impartaseasca experientele si experienta?

E incredibil cât e de simplu, de fapt! Pentru că fiecare dintre oamenii care au fost de acord să mă susțină în nebunia asta a făcut-o nu doar din prietenie pentru mine, ci și pentru că are experiența și maturitatea profesională necesară să înțeleagă că rolul lui nu se oprește la a-și face cât mai bine meseria, ci e măcar la fel de important să le dea celor care vin din urmă instrumentele necesară să o facă mai bine. Tudor a fost poate cea mai plăcută surpriză.

Ne știam de câțiva ani buni, am împărțit o vreme biroul din redacția de știri a aceleiași televiziuni, dar prietenia noastră s-a legat cu adevărat abia când am ieșit din rolul de jurnaliști. La fel s-a întâmplat cu Iuliana Alexa – cu care abia anul trecut am descoperit că am fost colege de an în facultate, cu Simona Calancea – pe care o știam doar ca semnătură în revistele pe care le citeam cu niște ani în urmă, pe vremea când mă visam un soi de doamna Cosmopolitan, sau cu Tase (Marian Tănase, make-up artist) – omul care ani de zile a știut să facă zeci, sute de artiști sau de oameni de televiziune să simtă că machiajul e o parte din personalitatea lor, și nu doar o mască sub care se ascund imperfecțiuni. Cu toată modestia, oamenii ăștia adună la un loc decenii de experiență pe care nu poți să le găsești în niciun manual și e fabulos să-i vezi cu câtă deschidere se lasă “citiți”. Mai multe detalii despre ce se ascunde in spatele The Nest puteti afla de pe www.thenestproject.ro  sau de pe pagina de Facebook The Nest.