Mona Nicolici este Managerul Departamentului de Sustenabilitate al OMV Petrom România și coordonează din 2007 proiectele de implicare socială ale OMV Petrom, prin Ţara lui Andrei, cel mai amplu program de responsabilitate socială din România. După 10 ani de carieră în televiziune, a descoperit o nouă cale în business, prin care a adus schimbarea în comunități diverse, așa cum visa, prin proiecte de mediu, educație, sănătate și dezvoltare comunitară.
Ai trecut de la o carieră de succes în televiziune, la o carieră de succes în corporație. Ce a însemnat această schimbare radicală pentru tine?
Am intrat în mediul business căutând o cale de a le oferi și celorlați ceva din ceea ce sunt. În televiziune m-am străduit mereu să trec de limita eu-ceilalți, să trec de ecran, cum se spune. Această a doua mare carieră a mea a venit și ca o provocare, cumva tot un dincolo de limite: să fac CSR pentru o fostă companie de stat în industria de petrol și gaze din România. Astfel că acum peste 10 ani, când am primit propunerea de intra în echipa OMV Petrom, am fost – culmea – reticentă.
Cum și de ce ai ales calea responsabilității sociale?
Am pornit pe un teren aproape necunoscut, însă cu o dorință puternică de a schimba cultura organizației de a face bine și – cum spuneam – de a le împărtăși celorlalți o parte din valorile în care cred și din experiența mea. Aveam convingerea că responsabilitatea nu este doar în mâna indivizilor, ci și a companiilor și a oamenilor, care sunt datori să dea înapoi comunității, angajaților, partenerilor și mediului înconjurător. Discutând cu doamna Mariana Gheorghe acum 10 ani, am descoperit că această convingerea a mea se numea CSR – Corporate Social Responsibility – și astfel am început să punem resurse ale companiei în folosul comunităților.
În 10 ani ați făcut proiecte atât de diverse în Țara lui Andrei – de la plantări, la proiecte de sănătate, renovări de școli sau mai nou, primul raport de politică publică în învățământul profesional din România. Ce au în comun toate aceste inițiative?
Sunt legate între ele de spiritul se poate, specific tuturor oamenilor sau proiectelor care trăiesc în Ţara lui Andrei. Am crezut de la început că schimbarea este posibilă, dar totodată, pentru a dura, trebuia să vină de la mic la mare. Am avut convingerea că oamenii, nu sistemul, pot produce schimbare. Astfel că am căutat să sprijinim oamenii cu inițiativă, oamenii care cred și apoi arată că se poate. Toate proiectele noastre au în spate dorința de a schimba lucrurile din jurul nostru, de a construi comunități puternice, de a depăși bariere.
Ce ai devenit tu după 10 ani de Țara lui Andrei? Cea mai frumoasă experiență din cei 10 ani?
Am devenit un Schimbă-Lume – cum mi se spune adesea – și mai motivat și mai încrezător. Și mult mai încăpățânat. Fiecare experiență din Țara lui Andrei a fost unică și sper că infinit repetabilă. Cred totuși că cea mai frumoasă experiență și cele mai puternice trăiri le am în taberele din Țara lui Andrei – inițial destinate elevilor din școala generală, apoi transformate în Tabăra Meseriașilor, unde vin an de an 300 de liceeni de la școlile profesionale și liceele tehnologice să învețe despre viață și despre meseria lor.
Ce te motivează în fiecare zi? Ce îți dă speranță?
Mă motivează chiar acest spirit al lui Se Poate, pe care l-am crescut în Țara lui Andrei. Am pornit de la mici proiecte, făcute cu o mână de oameni, și am ajuns la inițiative și idei cunoscute de milioane de români. În plus, am ajuns la un număr fabulos de voluntari – 55.000 – într-o țară despre care se pune că are o cultură slabă a voluntariatului. Și zi de zi mai punem un strat la acest bulgăre de zăpadă al binelui, care crește și crește!
Cum crezi că putem face o țară mai bună, în fiecare zi?
În cei 10 ani, am învățat că nu ai nevoie de atât de multe resurse pentru a produce schimbare. Cel mai important e să găsești românii care au aceeași convingere ca tine și să faci primul pas cu credință. Apoi încep să se deschidă ușile. Nu e ușor, nu aș vrea să păcălesc pe nimeni. Dar se poate, dacă gândești și acționezi dincolo de interesul personal, cu spirit de inițativă și empatie, dincolo de grija și... de bula personală.