Sunt atât de neplăcute, încât au fost introduse şi în registrul de vorbe de duh ale poporului român: „Puşchea pe limbă!” i se spune cuiva care prevesteşte ceva nedorit, pentru că prevestirea să nu se îndeplinească. Adică i se urează să-i apară o dureroasă şi enervantă aftă, care să „anuleze” neplăcută profeţie.
Aftele (sau stomatită aftoasă, aşa cum este ea cunoscută în literatura de specialitate) este, în sine, o problemă cu impact minor la nivelul sănătăţii, însă poate fi un indiciu pentru alte suferinţe, mai grave.
Se vindecă singure, dar greu
Există, însă, şi nişte părţi bune în existenţa unei afte şi n-ar trebui să le neglijăm:
Nu sunt contagioase. Sunt, adesea, confundate cu herpesul (mai ales atunci când apar pe interiorul buzelor), însă, spre deosebire de acesta, nu sunt provocate de un virus. Cauzele apariţiei aftelor sunt, de fapt, necunoscute, dar printre factorii favorizanţi se numără: imunitatea scăzută, rănile provocate în interiorul cavităţii bucale de lucrări sau aparate dentare cu margini ascuţite sau de muşcatul limbii, al obrazului, alimentaţia favorizantă (citricele, căpşunele, cafeaua, ciocolata, nucile, brânzeturile, ouăle, alimentele picante), carenţele de vitamina B-12, zinc, acid folic sau fier, stresul, schimbările hormonale de la menstruaţie.
Apar tot mai rar spre maturitate. Aftele sunt mai frecvente la adolescenţi şi tineri, iar după vârsta de 40 de ani apar tot mai rar. Din păcate, statisticile au arătat că femeile sunt mai expuse decât bărbaţii.
Pot ajuta la detectarea unor boli (mai) grave, precum: boala celiacă (produsă de intoleranţa la gluten), boala Crohn, boala Behcet (boală inflamatorie rară, care produce apariţia de ulceraţii în tot corpul), boli autoimune sau chiar SIDA. Astfel, aftele chiar ne pot salva viaţa prin indentificarea şi tratarea acestor afecţiuni.
Se vindecă singure, fără cicatrici.