Tanorexia: Când bronzul devine dependență

Madridul beneficiază de 2.749 de ore de soare pe an, dublu față de Londra, ceea ce nu-i împiedică pe unii să devină dependenți de razele ultraviolete. Jose Carlos Moreno, expert la Academia spaniolă de dermatologie (Aedv), vorbește deschis despre această dependență numită tanorexie. "Sunt persoane care nu se consideră niciodată suficient de bronzate, la fel cum anorexicele se văd întotdeauna grase", spune el, citat de AFP.

Profilul lor: femei și tineri sub 40 de ani care se bronzează de două ori pe săptămână pentru ca pielea lor să devină excesiv de arămie sau ciocolatie. Cabinele de bronzare au apărut în anii '80 în SUA, iar cercetătorii americani sunt printre primii care s-au aplecat asupra acestei dependențe, numite tanorexie în anii 2000, relatează agenţia menţionată de Agerpres.

Nevoia de "doze" mai mari de raze UV, creșterea anxietății în caz de oprire, sentiment de culpabilitate și de agasare la remarcile celor din jur — sunt simptome similare dependenței de heroină, este de părere Joel Hillhouse, cercetător la Universitatea East Tennessee.

Dependente, unele persoane continuă să meargă la solar și dacă au cancer de piele și chiar sustrag bani de la apropiați pentru a-și procura propria cabină de bronzare, adaugă el.

Razele UV, un drog? "Absolut", răspunde dr Steve Feldman, dermatolog la Universitatea Wake Forest din Carolina de Sud. Soarele stimulează producția de melatonină, pigment ce colorează pielea, iar acest fenomen eliberează endorfine, hormoni apropiați morfinei care provoacă o stare de bine și care calmează durerea, adaugă el.

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod