Numărul cazurilor de cancer la stomac, colon sau rect şi pancreas a crescut, în ultimii ani, dar investigaţiile periodice ar putea reduce mortalitatea prin astfel de boli. Despre schimbările în patologia tubului digestiv ne-a vorbit prof. dr. Mircea Beuran, medic primar de chirurgie generală la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca din Bucureşti.
- Care sunt cele mai frecvente afecţiuni pe care le trataţi?
- Pe lângă patologia traumatică, există o patologie legată de abuzurile alimentare şi de alcool. Aceste abuzuri pot duce către suferinţe biliare complicate sau afecţiuni pancreatice medii şi severe. Până acum, pancreatitele erau de cauză biliară, însă pancreatitele alcoolice au trecut pe primul loc. Se consumă din ce în ce mai mult alcool şi se începe de la vârste tot mai fragede.
- Care mai este incidenţa ulcerului?
- Tratamentele existente în România pot stăpâni ulcerul, fie gastric, fie duodenal. Pot fi prevenite respectând regimuri de viaţă şi de muncă sănătoase, o mâncare mai puţin piperată şi grasă şi evitând alcoolul. Acesta este unul din factorii care deteriorează mucoasa de la esofag. De cele mai multe ori, bolnavii de ulcer sunt dominaţi de durere. Ulcerul are o evoluţie ciclică, iar perioada de schimbare a alimentaţiei, determinată de schimbarea anotimpurilor şi, implicit, modificarea dietei, îl fac să reapară. Este o boală care poate fi stăpânită, dar trebuie ţinută sub control, pentru că poate apărea cancerul gastric. Pe de altă parte, alcoolul are un efect anestezic. Acesta amorţeşte, nu te mai doare stomacul, dar boala evoluează şi apar complicaţiile.
- A crescut numărul cazurilor de cancer?
- Operăm la ora actuală extrem de mult cancere de stomac, de colon, de rect şi de pancreas, de cele mai multe ori în stadiile 3 sau 4. Există o perioadă fără simptome, care cuprinde numai mucoasa, apoi tumoarea începe să-şi mărească baza până ajunge la stadiul 2 putându-se complica şi cu o hemoragie. Până atunci ele rămân localizate, iar organismul îşi compensează deficienţele. Boala duce la anemie şi bolnavul pune acest lucru pe seama unui volum de muncă mai mare. Nu se gândeşte niciodată că atunci când nu îi mai place pâinea, nu îi mai place carnea sau când este extrem de obosit să meargă la doctor pentru a face investigaţii.
- Cât de des ar trebui să se facă aceste investigaţii?
- În toate patologiile internaţionale se spune că, în decada de vârstă 35-45 ani, ar trebui să se facă cel puţin un control la doi ani, iar între 45 şi 55 de ani, sfera investigaţiilor se lărgeşte şi se caută formaţiuni de tip malign, o dată pe an.
- În multe cazuri, accidentele rutiere se soldează cu ruptură de splină. Se poate reface acest organ?
- Splina este importantă din punct de vedere fiziologic, pentru că ea reglează factorii imunitari. La Spitalul de Urgenţă se încearcă conservarea splinei. Luptăm, în primul rând, să conservăm splina la copii, pentru că ei nu au încă un sistem imunitar foarte bine dezvoltat. O a doua metodă este splenectomia parţială, adică se scoate ce nu mai are funcţie, dar se păstrează partea "bună". Cea de-a treia metodă este splenectomia. Prin această metodă se scoate întreaga splină pentru că nu mai este viabilă, dar din resturile de splină se confecţionează nişte insule nu mai mari de doi centimetri, care se reimplantează în organism şi, astfel, acest organ se reface.