Sindromul ADHD este o boala reala, nu una inventata

Copiii cu ADHD pot suferi de incredere scazuta in fortele proprii, pot avea probleme sociale si emotionale, adesea au rezultate slabe la scoala si sunt incapabili de a participa la schimburi sociale (ex. impartirea unor obiecte cu alti copii, cooperarea).

La studiul ADHD 360 au fost chestionati 633 de medici cu experienta in tratamentul ADHD si 719 parinti care au copii cu ADHD, care provin din tari precum Canada, China, Germania, Japonia, Coreea de Sud, Mexic, Spania si Regatul Unit al Marii Britanii.  


Studiul international: pareri diferite intre parinti si medici

De asemenea, studiul international scoate la iveala faptul ca parerile medicilor si ale parintilor sunt diferite in privinta impactului pe care il are ADHD si ca tratamentele nu corespund intotdeauna cu ingrijorarile medicilor si ale parintilor cand vine vorba despre dezvoltarea sociala si emotionala a copiilor. Parintii considera ca o viata fericita este cel mai important element pentru un viitor bun al copilului, pe cand medicii cred ca integrarea in societate este cel mai important element.

Medicii considera, intr-un procent mai mare decat parintii, ca ADHD are un impact “negativ” asupra dezvoltarii sociale si emotionale (95% vs 70%). Studiul releva si faptul ca abilitatile emotionale sunt mai importante decat cele sociale. Cu toate acestea, planurile de tratament nu reflecta ingrijorarile referitoare la abilitatile sociale si emotionale, punandu-se accent in continuare pe adresarea simptomelor de baza. Doar 40% dintre copii primesc un tratament corespunzator.

"Ca medici, avem tendinta de a ne canaliza atentia catre simptomele traditionale de ADHD. Cu toate acestea, studiul arata nu numai ca aceasta boala are un impact foarte mare asupra dezvoltarii sociale si emotionale a copilului, ci si faptul ca acest impact trebuie constientizat", spune Dr. Margaret Weiss, director de cercetare, Divizia de Psihiatrie pentru Copii, Universitatea din Columbia Britanica.


Integrarea intr-un colectiv, cel mai important aspect pentru parintii din Romania

Spre deosebire de parintii intervievati in cadrul studiului ADHD 360, cei din Romania considera ca intregrarea intr-un colectiv este cel mai important aspect pentru a asigura copilului un viitor bun. Totodata, acestia sunt de parere ca principalele dificultati intampinate de catre copiii cu ADHD sunt cele legate de experiente sociale (nu sunt invitati la petreceri aniversare, experiente de joaca nereusite, etc.).

Este sustinuta ideea conform careia, dezvoltarea emotionala s-ar putea imbunatati daca se petrece mai mult timp in familie, iar o mai buna dezvoltare sociala este realizata prin mai multe interactiuni cu prietenii sau colegii de scoala. Referitor la planul de tratament recomandat de catre medic, majoritatea parintilor recunosc ca au fost prescrise tratamente pentru dezvoltarea abilitatilor emotionale si sociale.

Desi la noi nu sunt studii foarte riguros realizate, se poate estima ca cifrele se situeaza undeva intre 3,5 - 8% "cu anumite diferente in raport cu modalitatea de diagnosticare si criteriile luate in considerare. Trebuie sa tinem cont ca in afara de ADHD diagnosticat mai exista si cel care nu ajunge sa fie diagnosticat", a explicat prof. dr. Mircea Tiberiu, presedintele Societatii Nationale de Neurologie si Psihiatrie a Copilului si Adolescentului.


Mentalitatea trebuie schimbata

Este foarte important sa se cunoasca faptul ca ADHD-ul este o boala reala, nicidecum o consecinta a ideii de a fi "parinte rau" pentru ca nu iti poti controla copilul. "Daca nu schimbi mentalitatea, nu ai cum sa dezvolti programe. Odata ce instituim masuri se pot dezvolta programele necesare, chiar si individuale pentru fiecare familie in parte", explica specialistii straini.

ADHD sau tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie debuteaza in copilarie si poate persista si la varsta adulta. Desi la unii copii simptomele ADHD dispar odata cu inaintarea in varsta, in jur de 60% pot prezenta simptome si la varsta adulta. Aceasta tulburare poate fi diagnosticata doar dupa o perioada de cel putin 6 luni de simptome prezente, unele din ele trebuind a fi prezente inainte de varsta de 6 ani. Un copil trebuie oricum evaluat la anumite perioade de timp de catre un medic generalist, pentru ca dezvoltarea sa psihofizica sa fie una armonioasa. Daca intre aceste intervale comportamentul copilului capata nuante semnificative care duc inspre simptome asociate cu ADHD, e un moment bun pentru a cere parerea unui specialist.