Limbajul trupului ne ajuta sa-i cunoastem pe ceilalti
Interviu cu psihologul Peter Collett
Preda psihologia experimentala la Oxford, este expert in psihologie sociala si timp de patru ani a fost psiholog rezident al programului "Big Brother" transmis de Channel 4. "Cartea gesturilor", prima carte a lui Peter Collett tradusa in Romania (la Editura Trei), s-a vandut in peste 30.000 de exemplare. Aceeasi editura a publicat acum "Cartea gesturilor europene", un studiu comparatist al comportamentelor popoarelor europene, din antichitate, pana astazi. Peter Collett a venit in Romania cu ocazia editiei a XIII-a a Targului International "Gaudeamus - Carte de Invatatura", care s-a incheiat recent.
- Cartile dumneavoastra sunt best-seller-uri.
- Da. Nu-i asa ca e extraordinar? Sunt la fel de surprins si eu, cum e toata lumea. De fapt, eu sunt cel cu adevarat surprins.
- De ce credeti ca oamenii citesc literatura motivationala?
- Asta e literatura motivationala?
- In Romania, da, cartile dvs. au aparut in Colectia "Psihologie practica".
- Asta pentru ca Romania are nevoie de ajutor ("help", joc de cuvinte intre "self-help literature", literatura motivationala, si "help", ajutor - n.red.), de-aia. Glumesc! Umor britanic, a nu se publica! Serios vorbind, si eu ii intreb pe oameni acelasi lucru, de ce au un atat de mare succes aceste carti in Romania. Sa va spun ceva: cand a aparut "Cartea gesturilor", editura nu a facut deloc promovare, nu au cheltuit bani pe publicitate, nimic. Si, surpriza! In doua saptamani, tot tirajul era gata. Atunci si-au spus: "Stai putin, ia uite ce avem aici!". Am intrebat si eu care e reteta acestui succes. Pentru ca aceste carti nu se bucura de acelasi succes peste tot pe unde apar in traducere. Nu stiu cum e in alte parti, dar e neobisnuit ce s-a intamplat aici. Cred ca sunt mai multe cauze. In primul rand: titlul este foarte bun, e foarte direct, bine impus de editura. In al doilea rand, cred ca e ceva specific caracterului romanilor. Pentru ca nu e vorba ca aceasta carte a avut succes intr-o anumita categorie de public, nu e o carte pentru tineri, sau pentru clasa de mijloc, nu are un target clar delimitat. Nu cred ca are de-a face cu ceva ce tine de personalitatea romanilor, ci cu punctul in care Romania se gaseste acum si in istorie. Cred ca romanii dispun de incredere in biografia lor nationala. La aproape 17 ani de la caderea comunismului, oamenii de aici nu citesc pur si simplu, ci devoreaza carti. Lectura este aici altceva decat amuzament, oamenii citesc pentru a afla mai multe despre ceilalti. Romania va intra in curand in Uniunea Europeana. De fapt, Romania se pregateste de o reconectare. Pentru ca, istoric vorbind, Romania a fost conectata cu Europa (vezi Imperiul Habsburgic). Mental vorbind, romanii simt ca, de fapt, fac parte din ceva mai mare. Si-au dorit sa se alature Uniunii Europene si asta se va intampla. Dar cu aceasta tranzitie, ati inceput sa va uitati in jur si sa va intrebati "cine suntem noi, ca natie?", si "in ce consta individualitatea noastra?", si "cum relationam cu ceilalti?", si "cum sa facem sa progresam?". Cred ca succesul cartii are legatura cu faza mentala a Romaniei in momentul de fata.
E ceea ce magicienii fac mereu
- Nu stiu cum stau lucrurile in UK, dar la noi e un compliment sa spui cuiva "esti un bun psiholog".
- Tuturor le place asta. Magicienilor le place asta. Are legatura si cu vanitatea. Unii cred in zodii. Dar astea sunt prostii. Nu au nimic de-a face cu stiinta, dar sunt scrise in asa fel incat sa para ca te regasesti in ele. Seamana cu "testul cernelii". Te uiti la petele de cerneala, psihologul te intreaba ce vezi si astfel se elibereaza inconstientul. Citesti predictiile astrale si iti proiectezi propriile temeri, si dorinte, si visuri in ceea ce citesti. Eu nu incerc sa fac asta. Dar se intampla sa spun cuiva "uite, tu esti asa". Iar persoana respectiva sa ma intrebe: "Uau, cum ti-ai dat seama!". Pur si simplu. E un simplu truc, e ceea ce magicienii fac mai mereu, la fel cum fac si ghicitoarele. De exemplu. Eu iti spun tie: esti o persoana foarte sensibila. Esti?
- Da...
- Iti spun eu, esti o persoana foarte sensibila. Ai niste idei uimitoare, dar nimeni nu intelege cu adevarat cat de minunate sunt. Inca ceva: in ultimele 18 luni, s-a intamplat ceva care te-a intristat peste masura, care te-a facut sa suferi foarte mult. E adevarat?
Asculta-ti creierul, nu inima!
-Da...
-Ei, eu m-am folosit de un truc foarte simplu. Deci: pot sa iti spun ca esti o persoana foarte sensibila, ca lumea ta interioara este remarcabila, ca unii oameni iti apreciaza cu adevarat sensibilitatea, ca ai avut ceva ghinion, nu din vina ta, in ultimele 18 luni. OK? Dar tot ce ti-am spus eu tie acum poti spune oricui si acea persoana va avea impresia ca stii totul despre ea.
Acelasi lucru il poti face folosindu-te de limbajul trupului. Hai sa iti spun ceva interesant despre limbajul trupului. Gesturile pe care le faci pot spune despre tine lucruri pe care nu vrei ca lumea sa le stie.
Un barbat a fost acuzat de crima, judecat si achitat. Toata lumea a spus: "El este vinovatul!". El a fost intervievat de un jurnalist tv. Acesta mi-a cerut sa urmaresc interviul si sa spun cum mi se pare. M-am asezat si am privit ecranul. La un moment dat, mi-am spus ca barbatul pe care il vad la televizor imi este simpatic. Deci, instinctul meu natural era sa-l plac pe acel om. Stai putin, mi-am spus, concentreaza-te, fii atent la semnalele pe care trupului lui le transmite! Dupa ce am analizat semnalele si am comparat rezultatul cu instinctul meu natural, mi-am dat seama ca erau doua lucruri total diferite. Trebuie sa te increzi mai degraba in aceste semnale decat in propriul instinct, care te poate insela. Un alt exemplu: stim din cercetari ca, daca esti in fata cuiva care minte, nu vei sti daca te bazezi pe emotii. Nu iti folosi inima, foloseste-ti creierul si analizeaza semnalele. Orice poate fi identificat numai daca privesti cu atentie gesturile pe care le fac oamenii: daca oamenii sunt indragostiti, daca vor sa te convinga de ceva in timp ce ei cred altceva, daca exista o relatie intre doua persoane si cat va dura aceasta relatie. Oamenii nu isi controleaza limbajul trupului, acesta este ca un spion, ne spune lucruri pe care persoana in cauza nu vrea ca noi sa le aflam, lucruri de care uneori nici macar nu este constienta.
Va mai dau un bun exemplu: priveam cu sotia mea un program intitulat "Dog show", e foarte faimos. In fiecare an, sunt adunati caini din intreaga lume care concureaza in diferite sectiuni. Castigatorii fiecarei sectiuni intra intr-o noua competitie, arbitrul trebuind sa decida cine va castiga din 89 de caini. Arbitrul se plimba prin fata cainilor si intretinea suspansul, spunand ca nu stie ce caine sa aleaga. Atunci ii spun sotiei: "Vezi pichinezul acela din dreapta? Ala va castiga". "Prostii!", mi-a spus sotia, nu stii nimic despre caini. Cum de stii ca ala va castiga? Uita-te la piciorul arbitrului, i-am spus. Acesta se uita la totii cainii, voia sa para indecis, dar piciorul sau drept era orientat spre acel caine. Bineinteles ca l-a ales.
Am urmarit show-ul Big Brother
- Ati colaborat cu Channel 4 pentru show-ul Big Brother.
- Da, am facut-o patru ani, am analizat, impreuna cu alti doi psihologi, relatiile dintre oameni, caractere.
- Cum explicati succesul de care se bucura acest gen de show?
- E normal sa aiba succes daca gasesc persoanele potrivite. Cred ca succesul unui show de tip Big Brother este conditionat de doi factori. Primul: creeaza o societate artificiala, fata de care noi manifestam curiozitate, deci vrem sa stim ce se intampla acolo. Ne apropiem foarte mult de oameni, lucru pe care e dificil sa-l facem in societatea noastra, construita din comunitati mici. Sunt convins ca Big Brother nu ar mai fi la fel de interesant daca ar fi facut cu grupuri mici de persoane. Al doilea: acest show ne aminteste de ceva ce am pierdut. Structura programului este facuta in asa fel incat privitorul sa aiba o pozitie privilegiata. In viata de zi cu zi nu putem sti tot ce se petrece in jurul nostru. Pe cand asa, eu, telespectatorul, vad tot ce se intampla in Casa, stiu totul, sunt puternic.
Gesturile politicienilor romani
- Ati analizat pentru o revista gesturile catorva politicieni romani (Traian Basescu, Monica Macovei). Ce este cel mai important pentru un politician sa transmita oamenilor: putere, incredere in sine, deschidere?
- Un politician trebuie sa transmita toate astea. E ca si cum m-ai intreba cu ce note trebuie sa cante un violonist. Eu iti raspund: cu toate notele. Un politician poate avea succes numai daca este popular, daca inspira incredere. Oamenii au nevoie sa aiba incredere in politicieni, sa simta ca acestia le reprezinta cauza. Doar asa politicienii pot trage oamenii intr-o anumita directie si spre o anumita culoare politica. Un politician trebuie sa inspire si foarte mult optimism, sa-si creeze o aura pozitiva, nimic negativ.
- Ati cunoscut sau cunoasteti romani din Marea Britanie? Ii diferentiaza comportamentul de persoanele de alte origini?
- Nu as sti. Nu pot sa-i diferentiez, de exemplu, pe nemti de englezi. Sunt foarte asemanatori, mai ales cei tineri. Oamenii mai in varsta sunt mai diferiti intre ei, in timp ce tinerii impartasesc un fel de cultura a uniformizarii. Si nu e vorba numai despre stilul vestimentar, ci si despre cum se misca.