Cotidianul londonez "The Times" a avut ideea sa isi intrebe redactorii ce ii sperie cel mai mult la sarbatorile de Craciun. Ceea ce a iesit poate fi considerat insa universal valabil.
- Insomnia de Craciun. Va amintiti cum in copilarie nu vroiati cu nici un chip sa mergeti la culcare in seara de Ajun si trageati cu ochiul asteptand venirea Mosului? Acum, dupa cateva zile de alergatura si de munca, a sosit in sfarsit vremea odihnei. Dar somnul nu vine: copiii nu vor sa se culce seara si toti stim ca maine dimineata se vor trezi cu noaptea in cap pentru prima si ultima oara in acest an. Oare am uitat sa cumpar ceva? Daca maine voi fi prea obosit si nu voi fi suficient de dragut cu rudele?
- Certurile. Exista doua categorii de oameni care se asaza la masa de Craciun: rudele tale si rudele altora. Cu primii esti relaxat si ai tendinta sa iti permiti mai multe decat ar fi cazul. Cu ceilalti crezi ca iti poti permite mai multe pentru ca nu ii cunosti decat vag.
- Vizita de pe 26 decembrie. Dupa ziua petrecuta in familie, a doua zi de Craciun este rezervata adesea vizitelor. Dar ati dormit prea mult, sunteti ghiftuit si mahmur. Mai mult, gazdele se vor stradui sa fie la inaltime in privinta meniului si mai ales a conversatiei. Dar cine are nevoie de conversatie in a doua zi de Craciun?
- Pupatul. Cata vreme se rezuma la copii si parinti, e in regula. Dar ce te faci cu o ruda supraentuziasta care a mancat piftie din belsug (obligatoriu cu mult usturoi), a pierdut sirul paharelor de palinca si din barba i se scurge discret un fir de grasime de la sarmale?
- Tipii care nu stiu sa piarda. In general sunt genul de oameni care, daca pierd o mana la poker, se intuneca la fata si nu mai scot un cuvant toata seara, arunca piesele de pe tabla de sah in momentul in care le-ai dat mat, dau cu tablele de pamant sau inventeaza cuvinte inexistente la scrabble, dupa care se chinuiesc o jumatate de seara sa te convinga ca au dreptate, desi le-ai aratat clar ca nu figureaza in DOOM. Genul celor care cred ca, daca i-ai invins, ai ceva personal cu ei.
- Corvoada domestica. Craciunul o fi amuzant, dar poate pentru altii. Pentru unii inseamna covoare batute, gatirea unei cantitati complet nenecesare de mancare, spalat vase, alergat dupa bauturi (oare o fi suficient?), trafic infernal, cozi la magazine, nervi. Cine o mai fi inventat si Craciunul?
- In cautarea perfectiunii. Daca tot te-ai straduit atat, macar sa iasa perfect. Dar daca n-o fi bine? Daca am uitat un fir de praf pe undeva? Daca se vede pata de vin de pe covor de la Revelionul de acum doi ani? Daca nu mi-o fi iesit cozonacul? Daca...
- Boala. Ai asteptat tot anul ziua aceasta si ai vrea ca totul sa fie - ei bine... - perfect. Dar in seara de Ajun simti o usoara indispozitie: nu ai pofta de mancare, esti somnoros si febril. Dumnezeule, Craciunul asta o sa fie un dezastru! Maine o sa am febra 40, n-o sa fiu in stare sa ma ridic din pat si va trebui sa ies in pijama sa ma scuz in fata oaspetilor. Precis toti vor crede ca sunt un zgarcit.
- Privitul la televizor. N-ai unde sa te duci, rudele nu vin in vizita, asa ca stai toata ziua si te uiti la televizor. Dar in timpul anului nu te uiti ziua la televizor. "Televizorul de zi" este o chestie asociata cu somajul, lenea, depresia clinica si alcoolismul. Doar n-oi fi ajuns ca aia?
- Cadoul gresit. Vi s-a intamplat vreodata sa va fi dorit ceva foarte mult si sa fi primit altceva in loc? Si cand ati fost intrebat daca va place, sa va uitati, asa, intr-o parte, si sa spuneti politicos: "Mda, foarte mult"? Imaginati-va ca in dimineata de Craciun va surprindeti copilul scotocind febril si zambitor prin teancul de cadouri si apoi toata ziua l-ati vedea inexplicabil de melancolic si de tacut... Asta nu mai e nevroza, e cosmar.
- Cate cadouri. Oare cate cadouri sunt suficiente? Vor fi de ajuns cele pe care Mos Craciun le va aduce copiilor? Oare nu se vor supara unul pe celalalt? Oi fi luat cat trebuie pentru mama, dar mai ales pentru soacra-mea? Daca se simt jignite? Mai bine mai pun ceva la fiecare, sa fiu sigur.
- Bilantul, nevroza suprema. Pe unii ii apuca toamna, pe altii de Anul Nou, iar pe altii de Craciun. Intr-o asemenea zi de bucurie, singurul lucru la care se pot gandi acesti oameni este ca sunt la al 25-lea, al 35-lea, al 45-lea, al 55-lea Craciun. Si la ce bun? Brusc, bucuria Craciunului li se pare fortata si fara rost, ca si viata lor. Pe tipii astia ii veti gasi cu siguranta pe 26 la serviciu.