Niciodată nu m-am dat în vânt după sarmalele cu carne şi orez pe care le făcea mama destul de des când eram mică. Atât ea, cât şi tata erau fanii number one ai sarmalelor. Dacă mai pui la socoteală faptul că în nord-vestul ţării unde am crescut eu se mănâncă sarmale şi la micul dejun, cred ca îţi dai seama cât de des se gătea acest fel de mâncare :)
În schimb, eu aşteptam Postul când mama făcea o altă variantă de sărmăluţe, după care şi acum îmi lasă gura apă: cu păsat şi ciuperci.
Un deliciu pentru papilele mele gustative şi din primul moment în care le-am gustat, am ştiut de ce nu le apreciez la fel de mult pe cele cu carne şi orez.Săptămâna trecută am primit de la mama o căpăţână de varză murată, cum numai ea ştie să facă, şi m-a lovit o poftă de sarmale de post. Cum nu aveam păsat, m-am hotărât să-l înlocuiesc cu quinoa şi tare bine am făcut. Au ieşit o minunăţie de sărmăluţe pe care cu siguranţă le trec pe lista mea de preparate sănătoase.
Iată ce ingrediente am folosit:
- 1 cană de quinoa înmuiată o oră şi spălată bine;
- ciuperci tăiate mărunt, în cantitatea dorită;
- 1 ceapă tocată mărunt;
- 3 căţei de usturoi pisaţi;
- 3 linguri de ardei tocat de la borcan sau proaspăt;
- 2 ardei iuţi din oţet, tăiaţi mărunt;
- 1 morcov răzuit mărunt;
- 1/2 de gulie răzuită mărunt;
- 1/2 linguriţă de chilli;
- 1 lingură de cimbru uscat;
- 1 lingură de mărar uscat;
- sare de mare, după gust;
- 1/2 linguriţă piper;
- 1/4 cană ulei de măsline extravirgin;
- frunze de varză murată;
- borş, bulion şi apă pentru sos.
Mod de preparare:
1. Se răzuiesc şi se toacă ingredientele.
2.
3. Se înfăşoară pe rând foile de varză murată cu umplutura pentru sarmale.
4. Se aşază pe fundul cratiţei foi de varză murată, după care se aranjează sărmăluţele, iar deasupra se pune varză murată feliată şi se lasă la fiert 20-25 de minute la foc mic.
5. Se toarnă sosul peste sarmale, care se prepară în funcţie de gusturile fiecăruia. Nu e nevoie să acopere sarmalele. Dacă nu îţi place borşul poţi să pui doar bulion cu sau fără apă.
Poftă bună!
Credit foto: Ioana Maroşan