Ritualurile de igienă sunt la fel de vechi ca civilizația umană. În timp ce musulmanii și hindușii creau ritualuri elaborate de curățare, creștinii europeni, din vremurile străvechi, credeau că scăldatul crește riscul de îmbolnăvire. Mulți creștini din această epocă au avut o singură baie în întreaga lor viață: botezul.
Ritualurile de curățare, dăunătoare?
Deși este ușor să dai din cap neîncrezător, Hamblin subliniază că multe ritualuri actuale de igienă și îngrijire a pielii ne-au dus într-o direcție greșită. Cu siguranță doriți să vă spălați mai mult decât anual, dar el susține că ritualurile noastre de curățare sunt scumpe și pot fi mai mult dăunătoare decât utile.
Igiena modernă și îngrijirea pielii sunt, de asemenea, o pierdere de timp, în opinia sa. După cum subliniază Hamblin, dacă petreceți o jumătate de oră făcând duș și aplicați produse de igienă/îngrijire în fiecare zi, într-o viață de un secol veți irosi doi ani doar cu aceste activități.
În cartea sa anterioară, „Dacă corpurile noastre ar putea vorbi”, Hamblin a investigat numeroase mituri corporale. În „Clean”, el se concentrează pe cel mai mare organ al nostru – pielea. Pielea este un mediu în sine. Ceea ce urmează sunt șase lecții importante din cartea sa, de la practicile de igienă la lăcomia capitalistă.
După cum remarcă Hamblin în introducere, abandonarea săpunului nu se aplică spălării mâinilor, mai ales în timpul unei pandemii. Ca medic, el efectuează acest ritual de mai multe ori pe zi.
O obsesie pentru săpun ar putea crea alergii
În încercarea de a ne proteja copiii împotriva bacteriilor, le-am putea declanșa, fără intenție, alergii. Pielea noastră este prima linie de apărare împotriva bolilor și știe să se protejeze. De fapt, organismele și bacteriile care trăiesc pe pielea noastră fac o muncă importantă și cu cât le spălăm mai mult, cu atât devenim mai susceptibili la invadatorii străini.
Rinita alergică, astmul și eczema pot fi, parțial, cauzate, sau declanșate, de prea multe săpunuri antibacteriene sau chiar de săpun, în general. După cum scrie Hamblin, „săpunurile și astringentele menite să ne facă mai uscați și mai puțin uleiosi îndepărtează și sebumul cu care se hrănesc microbii”.
Pielea ta este plină de acarieni
Vorbind despre invadatorii străini, știința pielii verifică o veche idee budistă: nu există sine. După cum spune Hamblin, „Eul și ceilalți sunt mai puțin o dihotomie decât un continuum”. De fapt, „tu” ești o colecție de microorganisme și bacterii. Cu o lungime de jumătate de milimetru, acarienii, aceste „arahnide demonice”, sunt incolore și au patru perechi de picioare, pe care le folosesc pentru a se îngropa în pielea noastră.
Deși acești acarieni au fost descoperiți, inițial, în 1841, abia în 2014 un grup de cercetători din Carolina de Nord a folosit secvențierea ADN-ului pentru a înțelege impactul lor. Deși s-ar putea să renunți la sugestie, se dovedește că aceste creaturi pot acționa ca exfolianți naturali dar, să nu uităm că adăpostirea prea multor acarieni duce la boli de piele. De asemenea, prezența lor poate declanșa chiar erupții și infecții.
Săpunul, o glumă? Plătim pentru parfum și ambalaj?
Săpunul este simplu din punct de vedere chimic. Combinați grăsimi și alcali pentru a crea molecule de surfactant. Grăsimea poate fi de origine animală sau vegetală – trei acizi grași și o moleculă de glicerină creează o trigliceridă. Combinați acest amestec cu potasiu sau leșie, aplicați căldură și presiune și așteptați ca acizii grași să se îndepărteze rapid de glicerină. Potasiul sau sodiul se leagă de acizii grași. Acesta este săpunul.
De fapt, plătiți pentru parfum și ambalaj. În 1790, primul brevet din istorie a fost aprobat pentru o metodă de prelucrare a cenușii care producea săpun. În timp, s-a dovedit că prea multă leșie arde pielea. A trecut un secol până când companiile au convins americanii că este necesară spălarea regulată. Datorită marketingului ingenious, săpunul a devenit un must-have. Un lux a devenit un bun comun.
Ca în orice capitalism, puțin nu generează prea multe venituri. Specialiştii în marketing au convins publicul că sunt necesare multe. După cum spune Hamblin, „capitalismul nu vinde nimic atât de eficient ca statutul. Și dacă puțin ar fi bine, multe ar fi mai bune.”
Industria de îngrijire a pielii, aproape nereglementată
Hamblin a încercat un alt proiect pentru această carte: a lansat o linie de îngrijire a pielii. Într-o zi, a mers la Whole Foods și a cumpărat ingrediente brute: ulei de jojoba, colagen, unt de shea, alte câteva lucruri. După ce le-a amestecat în bucătărie, a comandat borcane de sticlă și etichete de la Amazon. În total, a cheltuit 150 USD (care a inclus site-ul companiei sale) pentru a lansa Brunson + Sterling. Apoi a postat borcane de două uncii de Gentleman’s Cream pentru 200 de dolari (la reducere de la 300 de dolari!).
Hamblin nu a vândut niciun borcan, dar nu acesta era ideea. La o expoziție, el a observat borcane de o uncie de C E Ferulic de la SkinCeuticals vândute la 166 de dolari, chiar dacă acel acid topic nu este mai eficient în îmbunătățirea sănătății decât consumul unei portocale.
Colagenul, de exemplu, este o altă găselniță de marketing. Consumul de colagen nu face nimic pentru piele, deoarece este descompus de enzimele din tractul digestiv. Chiar și în acest context, totuși, multe companii susțin că îți oferă o piele strălucitoare, chiar dacă tu, practic, plătești pentru... nimic.
Mai mult decât atât, Hamblin nu a trebuit să raporteze niciun ingredient la FDA. De asemenea, nu trebuia să noteze efectele acestuia sau să ofere dovezi de siguranță. Pur și simplu trebuia să solicite o licență de afaceri. Practic, sistemul de siguranță al guvernului American se bazează pe un cod de onoare – și există o mulțime de afaceri care nu sunt onorabile.
Gluma de marketing continuă cu servețelele Clorox, vândute în supermarket, ba chiar CEO-ul companiei producătoare anunțase că nu va putea face față cererii tot mai crescute. Hamblin sugerează că nu este necesar să curățăm cu servețele dezinfectante totul. De fapt, susține el, pentru ca produsul Clorox să funcționeze, trebuie să-l lași să acționeze pe suprafețele pe care vrei să le dezinfectezi aproximativ 10 minute. „Produsul nu „ucide 99,9% dintre germeni” așa cum îl folosește oricine – o ștergere rapidă”, mai spune el.
Hamblin sugerează să vă ștergeți în mod regulat blatul cu apă și săpun. Uciderea regulată a germenilor nu este cea mai sănătoasă practică. Similar cu antibioticele, utilizarea excesivă face ca produsele de curățare să fie ineficiente. Hamblin continuă: „Unele afecțiuni cronice par să fie alimentate de faptul că atât de mulți dintre noi nu suntem acum expuși la suficient de mult din lume”.
De asemenea, medicul Hamblin ne mai sfătuiește: citiți dincolo de ceea ce este postat cu litere strălucitoare pe ambalajul produselor de curățare. Și luați în considerare utilizarea lor mai puțin decât ați putea crede că aveți nevoie.
Animalele miros. Ești un animal.
Reclamele la săpun care au dat startul marketingului modern s-au bazat pe un singur concept: Body Odor. Ne gândim la mirosul corporal ca la un dat, dar și acesta este o invenție, potrivit lui Hamblin. Picioarele noastre miros din pricina Bacillus subtilis. Această bacterie are proprietăți antifungice puternice. Pantofii nu au fost disponibili, în cea mai parte a istoriei omenirii, perioadă în care picioarele mirositoare au conferit o trăsătură evolutivă puternică. După cum scrie Hamblin, nu am evoluat pentru a mirosi, am evoluat în armonie cu microbii de protecție, iar pe unii dintre aceștia ni se întâmplă să ni se pară neplăcuți.
În timp ce un număr de jucători din industria wellness și de îngrijire a pielii probabil au intenții bune, atât de mult din ceea ce se vinde este inutil și chiar dăunător. Mașinăria de marketing ne face să ne simțim „incompleți” pentru a ne vinde produse care ne completează. După cum conchide Hamblin, companiile bazate pe dovezi ar adopta o abordare opusă a îngrijirii pielii și a igienei: mai puțin înseamnă mai mult. Deoarece asta nu va produce niciodată companii de milioane de dolari, continuăm să sacrificăm sănătatea în numele branding-ului.