Investigatiile necesare in trimestrul I de sarcina

Sarcina reprezinta o schimbare majora in viata unei femei, pe de o parte prin modificarile fizice si psihice caracteristice acestei perioade, cat si prin constientizarea faptului ca aparitia unui copil este incarcata de multa bucurie dar si de responsabilitate.

Primul trimestru de sarcina, respectiv primele 12 saptamani, reprezinta cea mai importanta si decisiva etapa in dezvoltarea armonioasa a viitorului copil.

Din pacate, peste 60% din toate sarcinile nu supravietuiesc mai mult de 2-3 luni; fie se opresc din evolutie, fie evolueaza spre avort spontan, fara a mai lua in considerare multitudinea de avorturi voluntare, "la cerere".

Principalele cauze incriminate sunt reprezentate de anomaliile cromozomiale ce induc modificari incompatibile cu supravietuirea.

Primele 8 saptamani sunt cruciale pentru dezvoltarea embrionului. Administrarea medicamentelor sau actiunea diferitilor factori externi in faza embrionara sau zigotica (inaintea zilei 20 postconceptie), au efect de "tot sau nimic", adica fie omoara embrionul, fie nu il afecteaza deloc.

Intre saptamanile 3-8 se produce organogeneza, perioada extrem de importanta in care diferiti agenti externi (medicamente, agenti parazitari si bacterieni, agenti fizici etc.) ce actioneaza asupra produsului de conceptie pot avea efect malformativ. Consecintele acestui proces sunt reprezentate de avort, malformatii neletale, defecte metabolice sau functionale care se vor manifesta ulterior in viata.

Protocolul de evaluare al gravidei in trimestrul I include o serie de investigatii pe care le vom detalia in acest articol.

Dintre acestea, hemoleucograma, transaminazele (TGP, TGO), glicemia, acidul uric, ureea, creatinina (determinari sanguine) permit conturarea statusului hematologic si biochimic al gravidei. Evidentierea oricarei patologii, cunoscute anterior sau nu, impune luarea unor decizii de tratament si monitorizare activa pe toata perioada sarcinii.

Coagulagrama este o analiza serica prin care se diagnosticheaza diferitele coagulopatii si totodata prin care se monitorizeaza eficienta tratamentului acestor afectiuni. Aceasta analiza devine obligatorie mai ales in cazul pacientelor cu antecedente abortive, coagulopatiile fiind o cauza relativ frecventa a avortului spontan.

De rutina, se realizeaza detectarea anticorpului HIV (Ac HIV) si a Treponemei pallidum (VDRL) in scopul diagnosticarii infectiei cu HIV, respectiv a sifilisului. Infectia activa cu Treponema (sifilis) in primele 3 luni de sarcina se poate solda cu avort spontan, fara a fi insa o regula. Indiferent de momentul in care s-a produs contaminarea, tratamentul este obligatoriu.