Schizofrenie sau dementa alcoolica?

Intrebarea cititoarei trimisa pe adresa de contact a site-ului TopSanatate: "Imi suspectez partenerul de viata (46 ani) de schizofrenie. Experienta anterioara, cu mama lui, mi-a dovedit, daca mai era nevoie, ca fara interventia directa a medicilor, n-o scot la capat (cu vorba buna, staruinte, rugaminti, santaj, amenintari). Partea proasta e ca subiectul nu numai ca refuza sfaturile si indemnurile, dar neaga vehement orice aluzie la o posibila deviere de comportament si, in conditiile acestea, o vizita la doctor este exclusa. Evolutia s-ar putea sa fie galopanta, din cauza consumului de alcool (cantitati moderate, dar frecventa alarmanta - zilnic). In afara de sfatul cel mai sanatos (lasa-l si fugi!), mi-ati putea oferi vreo sugestie prin care sa-l duc totusi la un specialist? Vreo "formula magica", din practica sau din literatura? Multumesc mult pentru atentie".

Din spusele tale, temerea principala este ca partenerul ar putea mosteni boala mamei sale, respectiv schizofrenie. Din ceea ce imi spui imi este dificil sa imi dau seama daca partenerul urmeaza traseul mamei sale sau sunt doar reactii in fata sfaturilor si a indemnurilor.


"De ce sa-mi dicteze celalalt ce am de facut?"

Reactiile vehemente, uneori agresive raportate la sfaturi, atentionari ca: "ceva e in dezordine cu tine, hai sa mergem sa vezi ce ai; vezi ca o iei pe urmele mamei tale; ai un comportament deviat etc", sunt reactii care pot aparea atat la persoanele care au o structura mai indaratnica, autonoma, cat si la persoanele calme si aparent echilibrate.

Sunt reactii firesti de aparare in fata "sfaturilor" (de ce celalalt sa-mi spuna ce sa fac?), in fata "acuzelor" (de ce ma acuza ca sunt deviat, ca sunt in dezordine?), de teama si negare in fata bolii si a transmiterii acesteia pe linie genetica ("Nu! Eu nu sunt ca mama!").


Poate fi transmisa ereditar, insa nu e o conditie de baza

Intr-adevar boala psihica poate fi transmisa ereditar, insa aceasta nu este o conditie de baza: adica, chiar daca unul dintre membrii familiei sufera de schizofrenie ca si in situatia de fata, nu este in mod obligatoriu ca si copilul/copiii sa reproduca aceasta afectiune.

Pe de o parte, experienta clinica arata ca boala psihica, se transmite preponderent pe traiectoria a doua, trei generatii in urma si cu o frecventa mai scazuta pe linie directa. Pe de alta parte, uneori groaza si mai ales neputinta pe care o resimtim in fata acestei afectiuni, trezeste in noi suspiciuni, tensiuni si nevoia de a stii ca totul este in regula cu celalalt.

Spre exemplu, cel mai mic gest, cea mai mica reactie poate fi amplificata mental si sa ne conduca la intrebarea "daca si el/ea are schizofrenie la fel ca mama lui/ei?". Urmasii sunt permanent sub auspiciile unei spaime profunde. Reactiile dezorganizate, starile si puseele de agresivitate pot veni din aceasta spaima cu care nu stiu ce sa mai faca, cum si prin ce metoda sa mai scape de presiune resimtita. Totodata, partenerii de viata, preiau din aceasta presiune si incearca sa preseze la randul lor printr-un imperativ: "hai la doctor!".


Discutati cu calm despre un posibil consult de specialitate

Consultul de specialitate este binevenit pentru stabilirea diagnosticului - sa stim daca este sau nu este ceea ce doar banuim. Este un aspect pe care e necesar sa il discutati cu calm si liniste pentru ca partenerul sa nu resimta consultatia ca pe ceva amenintator care urmeaza sa il stigmatizeze si sa il condamne pe viata.

Este dificil sa ma exprim asupra diagnosticului, deoarece datele pe care mi le-ai oferit sunt insuficiente. Spre exemplu, ce anume din comportamentul partenerului te face sa crezi ca este vorba despre schizofrenie?

Istoricul de familie, precum si refuzul categoric de a-si apleca atentia asupra starii sale, pot fi indicii care conduc spre ideea de boala, insa sunt insuficiente. Starea pe care o observi la partener, poate fi debutul unei demente toxice determinata de consumul frecvent de alcool. Agresivitatea, refuzul cooperarii, violenta verbala uneori si fizica, desprinderea de realitate si tulburarile de comportament, deteriorarea cognitiva (mentala) si emotionala, pot fi manifestari care apar in urma conditia de boala a dementei alcoolice.


Cum il poti convinge sa mearga la doctor?

In mod cert impunerea, reprosurile, imperativul "trebuie!" au menirea de a-l indeparta si indarji si mai mult. Desigur ca este foarte greu sa ramai calm si linistit cand probabil, observi schimbari in manifestarile partenerului/ei, insa este important ca in discutiile pe care le aveti, sa incercati sa evitati reprosurile, acuzatiile, diagnosticarea ferma (momentan nu stiti daca intr-adevar este un debut schizofrenic). Am observat maniera chirurgicala in care ati abordat aceasta problematica: "Partea proasta e ca subiectul nu numai ca refuza sfaturile si indemnurile, dar neaga vehement orice aluzie la o posibila deviere de comportament si, in conditiile acestea, o vizita la doctor e exclusa.

Evolutia s-ar putea sa fie galopanta, din cauza consumului de alcool (cantitati moderate, dar frecventa alarmanta - zilnic)" lucru care, poate arata ca iti este din ce in ce mai dificil sa il privesti ca pe un om, ca partener al tau. In toata aceasta situatie, o intrebare se impune, desigur pe langa altele: cum ramane cu tine?