Intrebarea cititoarei trimisa pe adresa de contact a site-ului TopSanatate: "Imi suspectez partenerul de viata (46 ani) de schizofrenie. Experienta anterioara, cu mama lui, mi-a dovedit, daca mai era nevoie, ca fara interventia directa a medicilor, n-o scot la capat (cu vorba buna, staruinte, rugaminti, santaj, amenintari). Partea proasta e ca subiectul nu numai ca refuza sfaturile si indemnurile, dar neaga vehement orice aluzie la o posibila deviere de comportament si, in conditiile acestea, o vizita la doctor este exclusa. Evolutia s-ar putea sa fie galopanta, din cauza consumului de alcool (cantitati moderate, dar frecventa alarmanta - zilnic). In afara de sfatul cel mai sanatos (lasa-l si fugi!), mi-ati putea oferi vreo sugestie prin care sa-l duc totusi la un specialist? Vreo "formula magica", din practica sau din literatura? Multumesc mult pentru atentie".
Din spusele tale, temerea principala este ca partenerul ar putea mosteni boala mamei sale, respectiv schizofrenie. Din ceea ce imi spui imi este dificil sa imi dau seama daca partenerul urmeaza traseul mamei sale sau sunt doar reactii in fata sfaturilor si a indemnurilor.
"De ce sa-mi dicteze celalalt ce am de facut?"
Reactiile vehemente, uneori agresive raportate la sfaturi, atentionari ca: "ceva e in dezordine cu tine, hai sa mergem sa vezi ce ai; vezi ca o iei pe urmele mamei tale; ai un comportament deviat etc", sunt reactii care pot aparea atat la persoanele care au o structura mai indaratnica, autonoma, cat si la persoanele calme si aparent echilibrate.
Sunt reactii firesti de aparare in fata "sfaturilor" (de ce celalalt sa-mi spuna ce sa fac?), in fata "acuzelor" (de ce ma acuza ca sunt deviat, ca sunt in dezordine?), de teama si negare in fata bolii si a transmiterii acesteia pe linie genetica ("Nu! Eu nu sunt ca mama!").
Poate fi transmisa ereditar, insa nu e o conditie de baza
Intr-adevar boala psihica poate fi transmisa ereditar, insa aceasta nu este o conditie de baza: adica, chiar daca unul dintre membrii familiei sufera de schizofrenie ca si in situatia de fata, nu este in mod obligatoriu ca si copilul/copiii sa reproduca aceasta afectiune.
Pe de o parte, experienta clinica arata ca boala psihica, se transmite preponderent pe traiectoria a doua, trei generatii in urma si cu o frecventa mai scazuta pe linie directa. Pe de alta parte, uneori groaza si mai ales neputinta pe care o resimtim in fata acestei afectiuni, trezeste in noi suspiciuni, tensiuni si nevoia de a stii ca totul este in regula cu celalalt.
Spre exemplu, cel mai mic gest, cea mai mica reactie poate fi amplificata mental si sa ne conduca la intrebarea "daca si el/ea are schizofrenie la fel ca mama lui/ei?". Urmasii sunt permanent sub auspiciile unei spaime profunde. Reactiile dezorganizate, starile si puseele de agresivitate pot veni din aceasta spaima cu care nu stiu ce sa mai faca, cum si prin ce metoda sa mai scape de presiune resimtita. Totodata, partenerii de viata, preiau din aceasta presiune si incearca sa preseze la randul lor printr-un imperativ: "hai la doctor!".
Discutati cu calm despre un posibil consult de specialitate
Consultul de specialitate este binevenit pentru stabilirea diagnosticului - sa stim daca este sau nu este ceea ce doar banuim. Este un aspect pe care e necesar sa il discutati cu calm si liniste pentru ca partenerul sa nu resimta consultatia ca pe ceva amenintator care urmeaza sa il stigmatizeze si sa il condamne pe viata.
Este dificil sa ma exprim asupra diagnosticului, deoarece datele pe care mi le-ai oferit sunt insuficiente. Spre exemplu, ce anume din comportamentul partenerului te face sa crezi ca este vorba despre schizofrenie?
Istoricul de familie, precum si refuzul categoric de a-si apleca atentia asupra starii sale, pot fi indicii care conduc spre ideea de boala, insa sunt insuficiente. Starea pe care o observi la partener, poate fi debutul unei demente toxice determinata de consumul frecvent de alcool. Agresivitatea, refuzul cooperarii, violenta verbala uneori si fizica, desprinderea de realitate si tulburarile de comportament, deteriorarea cognitiva (mentala) si emotionala, pot fi manifestari care apar in urma conditia de boala a dementei alcoolice.
Cum il poti convinge sa mearga la doctor?
In mod cert impunerea, reprosurile, imperativul "trebuie!" au menirea de a-l indeparta si indarji si mai mult. Desigur ca este foarte greu sa ramai calm si linistit cand probabil, observi schimbari in manifestarile partenerului/ei, insa este important ca in discutiile pe care le aveti, sa incercati sa evitati reprosurile, acuzatiile, diagnosticarea ferma (momentan nu stiti daca intr-adevar este un debut schizofrenic). Am observat maniera chirurgicala in care ati abordat aceasta problematica: "Partea proasta e ca subiectul nu numai ca refuza sfaturile si indemnurile, dar neaga vehement orice aluzie la o posibila deviere de comportament si, in conditiile acestea, o vizita la doctor e exclusa. Evolutia s-ar putea sa fie galopanta, din cauza consumului de alcool (cantitati moderate, dar frecventa alarmanta - zilnic)" lucru care, poate arata ca iti este din ce in ce mai dificil sa il privesti ca pe un om, ca partener al tau. In toata aceasta situatie, o intrebare se impune, desigur pe langa altele: cum ramane cu tine?
© Copyright:
Schizofrenie sau dementa alcoolica?
Am pornit de la intrebarea unei cititoare TopSanatate si raspunsul pe care i l-a oferit expertul nostru in psihoterapie, Stefania D. Nita. Daca un membru al familiei sufera de schizofrenie, aceasta se transmite si copiilor? Cum putem convinge persoana de langa noi sa apeleze la ajutorul unui specialist?
Comentarii (8)
fratele meu sufera de schizofrenie temporara a inceput sa consume alcool si e foarte violent nu vrea sa ia medicamentele toti se tem de el ce putem face sal ajutam
am cunoscut pe cineva cu diagnostic dementa alcolica.trebuie sa stau la distanta de el?el spune ca nu mai bea de 3 ani dar are momente cind creerul lui inventeaza ceva si nu vrea sa asculte nimic altceva.ceea ce crede el e adevarat.ce ar trebui sa fac?
pt stef.te pot ajuta cu mama ta adica cunosc pe cineva care o poate scapa de bautura iar pe tatal tau sa nu mai fie violent.mailu meu e leuionutalexandru@yahoo.com.sa mi scri si o sa ti dau mai multe amanunte
Si mama trece prin aceeasi problema. Te rog mult, daca ai primit ajutor sa imi spui si mie in ce a constat pentru ca situatia ne-a adus pe toti la capatul puterilor. Mai mult, tata este si violent fizic, nu doar verbal, iar mama, din incapacitate de a mai lupta, a inceput sa consume alcool. Multumesc mult!
buna ziua am si eu unele nedumeriri in cazul tatalui meu este alcoolici de f multi ani bea zilnic ca 1 litru de tuica pe zii acuma a ajuns intrun stadiu in care are halucinatii,a slabit f mult nici nu mai poate umbla nu are putere; afost internat la psihiatrie a iesit din spital dar este f rau are halucinatii analizele din cate am citit eu are ficatul marit ceva probleme la rinichi ,la arterele inimii intrun cuvant totul este distrus pe dinauntru as dori sa stiu daca o sasi mai revina din dementa care o are sau dac are sanse de supravietuire
Am 14 ani de casatorie si tot la fel m-am gandit la sotul meu, Tata-l lui era tot asa un om rau si m-am gandit ca si sotul meu are aceasta boala, pentru_ca nu te mai poti intelege cu el deloc. Sotului meu ii se pare ca toata lumea e nebuna , zii de zii am reprosuri ca sa merg la un doctor, dupa care i-am sugerat sa mergem impreuna si a refuzat total. tot timpul spune ca eu sant cea nebuna, proasta ca nu gandesc si altele.. Deci ma inebuneste psihic zii de zii. Si el crede ca tot ce face este ceva normal si nu vede nimic rau in asta. De a vorbii urat si a jicnii pe toata lumea .Si e foarte agresiv. Va rog din tot sufletul sa ma ajutati si sa mi spuneti ce trebuie sa fac. Va multumesc!
Tatal meu a avut dementa senila, sunt foarte ingrijorata de viitorul meu, as vrea sa stiu cum pot diagnostica din timp simptomele bolii. Stiu ca la noi sunt putine centre de tratament si prevenire... dar metode de diagnostic, multumesc!
Trec si eu prin aceeasi experienta cu sotul si de multe ori am gandit la fel, ca poate fi o schizofrenie desi nu avem pe nimeni in familie cu asa diagnostic. Dar acum cred ca e vorba de cealalta varianta. La fel refuza orice control la medic, incerc sa-l ajut cu suplimente de la For Ever, binenteles cu multa blandete, bunatate si intelegere, cu toate ca uneori nimic nu mai conteaza si-l enerveaza ca sunt prea intelegatoare (miloaga imi zice el). Dar cel mai mare ajutor l-am primit de la Dumnezeu, ma rog mult pentru el si de ceva timp se vede o schimbare, o dorinta din partea lui de a lupta .
Posteaza comentariu