Ce este depresia?
Depresia presupune multe lucruri; este o stare in care energia normala a vietii pare in mod ciudat secatuita. Ea poate merge de la un sentiment vag de tristete pana la sentimentul puternic de disperare, care poate impinge o persoana la sinucidere.
Nu este un atribut doar al oamenilor - sistemele economice si meteorologice au si ele momente de cadere. Poate ca acest lucru indica faptul ca depresia este, intr-un anumit sens, un proces natural si face parte din ciclul vietii. Acest aspect este important pentru ca ceea ce gandim si simtim fata de depresia noastra influenteaza felul in care o traim.
Oamenii au reactii foarte diferite la depresie. Ea poate fi vazuta ca un rit de trecere potential creativ, ca un lucru neplacut de care trebuie sa scapam, ca un pacat, ca o boala, ca un lucru ce trebuie depasit sau ca o povara insuportabil de trista si distructiva. O persoana poate parcurge toate aceste reactii, descoperind ca felul in care priveste depresia se schimba de la o ora la alta. Elementul crucial ce face depresia suportabila pare sa fie semnificatia unica pe care individul i-o poate atribui.
Pentru a putea examina mai usor diferitele perspective asupra depresiei, am sa va rog sa va imaginati o petrecere la care patru oameni stau in jurul unei mese si fac conversatie. Ei sunt: un psihiatru, un manager de resurse umane, un preot si un specialist in mitologie. Toti au avut parte de o masa copioasa si au baut deja cateva pahare cu vin. Haideti sa vedem ce ar putea spune fiecare despre depresie.
Psihiatrul
Depresia este, in mare, o depresie medicala. Din creierul oamenilor lipsesc anumite substante chimice - acest lucru a fost dovedit stiintific. Cu un tratament corespunzator, putem inlocui substantele ce lipsesc si pacientul se simte mai bine. El redobandeste o perspectiva mai utila asupra vietii si incepe sa-si vada mai departe de viata sa. Medicamentele pe care le folosim pentru a trata depresia sunt din ce in ce mai bune si din ce in ce mai multi oameni le pot lua fara a suporta efecte secundare nedorite. Chiar si oamenii normali iau Prozac pentru a se simti mai mult decat bine. Nu vreau sa critic psihoterapia ca tratament bazat pe comunicare, dar depresia este evident o problema chimica, ce trebuie sa fie abordata direct si invinsa.
Managerul de resurse umane
Cand vad o persoana deprimata intrand in biroul meu, stiu imediat ca problema nu se rezuma numai la ceea ce se petrece in sinea ei - mediul inconjurator are si el un rol. Oamenii se pot simti deprimati pentru ca nu se simt capabili sa fie productivi la locul de munca sau pentru ca au probleme acasa. Am avut de curand o fata in birou care era foarte deprimata. Abia reusea sa vina la serviciu, iar nivelul performantelor ei scazuse si colegii au observat acest lucru. Cand am intrebat-o cum merg lucrurile acasa, a inceput sa planga si mi-a spus o poveste oribila, despre mama ei care era tinuta la pat de o scleroza multipla, explicandu-mi ca e nevoita sa se ocupe de ea si sa aiba si un serviciu cu o norma intreaga. Era extenuata si la capatul puterilor. Nu e de mirare! Am ajutat-o sa-si usureze situatia si depresia i-a disparut.
Preotul
Eu privesc depresia din perspectiva credintei. Multi oameni din Biblie au fost deprimati si profund tulburati. Ei erau torturati de sentimente de culpabilitate, autoinvinovatire si indoiala. S-au luptat cu ele singuri si nu au fost ajutati decat atunci cand si-au impartasit problemele lui Dumnezeu si s-au supus vointei Sale. Supunerea pare sa fie lucrul care permite vindecarea. Desigur, nu orice depresie are un continut spiritual - vad multi oameni care sunt serios deprimati pentru ca au pierdut o persoana iubita sau nu-si pot gasi o activitate care sa-i satisfaca. Am depasit de mult timp perspectiva Bisericii Evului Mediu, care vedea in depresie un pacat. Dar Dumnezeu poate si este persoana spre care sa ne indreptam intocmai ca pe vremea aceea.
Specialistul in mitologie
Miturile sunt o forma de prelucrare a incercarilor prin care au trecut oamenii. Unul dintre cele mai puternice mituri despre depresie este povestea greaca despre zeita fertilitatii Demeter si sora ei Persefona. Dupa cum tineti minte, tanara fecioara Persefona culegea flori atunci cand a fost rapida de zeul lumii de dincolo, Hades. Mama ei a fost innebunita de durere si nu a mai lasat sa creasca nimic, asa ca recoltele nu s-au copt, nu s-au mai nascut animale si peste toata natura s-a instalata o iarna perpetua. Dupa multa suferinta, se ajunge la un compromis: Persefona va petrece sase luni pe an in lumea de dincolo, cu Hades si sase luni cu Demetra. Persefona se intoarce in lumea noastra cu un baietel in brate. Mitul ne vorbeste inclusiv despre experienta depresiei. Este ca o stare intunecata, din cealalta lume, in care ne jelim pierderile, iar cresterea de orice fel pare imposibila. Dar daca putem ajunge la o intelegere cu depresia, ne vom intoarce la viata noastra de fiecare zi cu un dar si cu mai multa speranta in viitor, simbolizate prin copil.
Interesant este ca toate aceste puncte de vedere pot fi corecte, desi la prima vedere par sa se excluda reciproc. Depresia nu este o problema superficiala, ci un sistem complex de factori fizici, spirituali, mitologici si ambientali, cu influentele lor. Daca intelegem acest lucru, atunci putem incepe sa ne educam reactiile emotionale la depresie, indiferent daca ea se manifesta la noi sau la ceilalti.
Informatiile au fost preluate din cartea "Transformarea sentimentelor - o conditie a succesului" - Frances Wilks - tradusa de Alexandra Bors, Editura Curtea veche: 2003, www.curteaveche.ro
© Copyright:
Perspective diferite asupra depresiei
"Si totusi prin depresie patrundem in adancuri si acolo gasim sufletul. Depresia... aduce un refugiu, o limitare, concentrare, gravitate, greutate si umila neputinta. Adevarata revolutie incepe in individul care poate fi credincios depresiei sale." - James Hillman
Comentarii (12)
Cred ca s-a strecurat o greseala in textul de mai sus.Demeter era de fapt mama Persofonei nu sora.
Depresia poate declansa o boala psihica mai grava?
Despre ce scrie mai sus in articol, cred ca nu exista atata intelegere din partea unui manager niciunde in lume. E o situatie ideala. Cineva cu depresie trebuie ajutat in primul rand de cei apropiati si in care are incredere si mai apoi de un medic. Degeaba iei tratament daca psihic nu esti sustinut, iar mediul in care lucrezi si familia iti sunt ostile.
au si medicamentele rostul lor e normal si esential dar asta nu e tot,trebuie gindite pozitiva,miscare ca sa te rupi de rutina,rugaciune sa capeti incredere in tine si nu mai spera mereu in altii sa te ajute ca gresesti,tu esti persoana care trebuie sa te ajuti si mai ales ,bucura-te de tot ce te inconjoara,bucuta-te ca respiri ca a mai trecut o zi si ai trecut si tu o mica etapa din vindecarea ta eu am avut asta ani de zile si acum sunt propriul meu stapin,daca iti spun ca 10 ani nu am stiut cum sa ma vindec?am crezut ca doar pastilele rezolva totul si eram mai departe aproape o leguma,succes tuturor care vor cu adevarat sa si faca ceva ptr ei nu cu vorba ci cu fapta
lasati-o mai usor cu tratamentele medicamentoase; mai precis, nu va puneti sperantele exclusiv in salvarea asta. combinati metode care dau rezultate, meditatia, rugaciunea, fracventarea prietenilor de calitate, ruperea rutinei, ocupatiile valoroase, intretinerea corporala (incluzand aici si sportul, si ingrijirea cosmetica). nu e de luat in gluma, boala asta. nu e un moft, un capriciu. d-zeu stie cum am depasit primul val, si cel mai crunt, din adolescenta, cand toate gandurile/planurile erau indreptate spre 'final'.
este o paraere buna dar nu prea da-ti informayiile care trebuie vorbit mai mult depre aceasta boala a minti
cum eu ma aflu intr-o stare de depresie sper sa stiu ce spun .stiu ca ea evolueaza si,da,e adev.ca ea depinde de la un individ la altul si ca evolueaza in functie de cum este inteleasa.noroc ,zic eu ,ca inca mai am prieteni care ma sprijina,si noroc ca inca mai vad ca altii au probleme reale mult mai grele decat depreesia(saracii spre exp ).cand vad cazuri mai grave ma bucur si imi dau seama ca nu-mi e chiar atat deb greu.apreciez articolul si sunt de acord ca fara o constientizare a starii de depresie nu poti merge mai departe,n-o poti depasi.
sunt la fel de acord cu andreea balea, comparind sitatia noastra cu a cuiva care e mai grava(ca exepmlu eu cel mai des ma gindesc la copii invalizi si orfani)..atunci eu repede ma trezesc din depresie si cu capul in sus merg inainte.Ca ajutor pot apela la prieteni,distractie,muzica vesela, emisiuni amuzante la TV,bancuri,si sigur ocupatiile mele: lucru,invatatura,cartile etc. CA sa nu fii deprimat trebuie sa ai mereu o ocupatie,ca gindurile noastre sa se orienteze in alta directie..articolul e super,bine explicit
Mi-e greu sa cred ca un medic sau un preot ar putea rezolva situatia mea. Iubesc si sunt inselata si mintita in cel mai injositor mod. Nu merit asa ceva si, nu inteleg de ce trebuie sa mi se intample tocmai mie? Nu obtin nici unfel de raspunsuri de la sotul meu si asta ma innebuneste.
Dupa parerea mea,da,depresia este o problema chimica si se poate trata foarte bine de catre madici.Am trecut si eu printr-o perioada de depresie si cu ajutorul unor medici extraordinari am depasit depresia cu usurinta.Chiar daca am doar 18 ani,datorita stress-ului dinaintea BAC-ului,am intrat intr-o perioada depresiva din care credeam ca nu mai ies niciodata.La fel ca multe alte persoane,am crezut si eu ca medicii si medicamentele nu ma vor putea ajuta,dar mi s-a dovedit exact contrariul.Am deja 2 luni de cand urmez un tratament medicamentos si psihologic si pot spune ca deja sunt vindecata.Mi-am recapatat incrderea in mine,energia de care,parca,eram secatuita si prietenii de care ma indepartasem tocmai datorita depresiei.Sfatuiesc pe toata lumea care are impresia ca trece printr-o perioada de depresie,sa mearga la un control psihiatric,pentru ca va pot spune,din propria mea experienta,ca ajuta foarte mult.
Alexandra ce tratament urmezi pt ca eu de cativa ani ma tratez cu alpazolam dar nu am nici un rezultat depresia contiunua si am mimente cand nu mai stiu ce sa fac ca sa scap de povara asta care imi apasa sufletul.
Acum vreo doua luni o femeie care se crede a fi mare doamna ,in urma unei discutii mai aprinse mi-a spus la un moment dat ca eu nu sunt o persoana cu care ea sa merite sa vorbeasca. De atunci de cate ori stau de vorba cu cineva ma intreb ca oare acea persoana are ce vorbi cu mine sau vorbeste cu mine numai ca sa nu ma jigneasca.Nici dupa atata timp nu am uitat acea voce, acel ton si acele cuvinte. De atunci nu mai am incredere in mine, nici pana atunci nu prea am avut, dar dupa acea discutie increderea in propiria mea persoana a disparut aproape in totalitate.Oare voi scapa vreodata de aceasta neancredere? Oare vreun tratament psihologic si medicamentos ma va face sa am iar incredere in mine?
Posteaza comentariu