Problemele de sanatate mintala afecteaza un procent important al populatiei
Pe langa schimbarea sistemului, trebuie sa vina si schimbarea atitudinilor si mentalitatilor in general. Statisticile arata ca sanatatea mintala nu e o problema marginala, atentioneaza el. In Romania sunt doua-trei sute de mii de persoane cu probleme severe de sanatate mintala, iar 15 la suta din populatie sufera de o anumita tulburare mintala pe parcursul unui an.
Pana la urma, nimeni nu e imun, iar acesta este unul dintre mesajele cele mai alarmante pe care le da Organizatia Mondiala a Sanatatii: la un moment dat unul din patru dintre noi are, a avut sau va avea o problema de sanatate mintala. „Trebuie ca in primul rand sa constientizam ca nebunia e la cativa pasi de noi in orice moment. Si ca in clipa in care ne atinge cu aripa ei exista riscul, tocmai pentru ca nu putem accepta lucrul asta, ca fie sa o lasam sa creasca, sa nu apelam la ajutor, fie sa ne indepartam de ceilalti.”
Stigmatul nebuniei
„Fie ca ai trecut printr-o experienta de schizofrenie, fie ca n-ai trecut, toti avem nevoie de un soi de program zilnic. Sa avem unde merge si de unde veni. Toti avem nevoie de cativa oameni in care sa investim incredere, fie ca sunt prieteni, fie ca sunt membri ai familiei. Toti avem nevoie de o casa si de un job. si toti avem nevoie de a ni se accepta calitatea asta de persoana care este fie nefericita, fie antipatica, fie entuziasta, fie, din cand in cand, usor ratacita.”
Stigmatul nebuniei, mai spune Ciumageanu, este o chestie foarte adanc infipta intr-un mental colectiv in care regula este ca pe cei care se comporta anormal ii aruncam afara din Cetate sau ii tinem ascunsi in familie. „Asta e o chestie care tine de mii de ani. Nu e o chestie care sa se fi nascut acum. De aceea e si foarte greu de bagat in mentalul oamenilor ideea ca oamenii astia ar putea avea o altfel de viata daca i-am trata altfel.”
Stigmatul, de altfel, ii atinge si pe cei care se ocupa de tulburarile mintale.
Si totusi, o doaga pare sa fie ultimul lucru la care sa te gandesti ca i-ar lipsi lui Ciumageanu. In tot vartejul de lucruri pe care le face in acelasi timp (training, politici publice, activism, psihoterapie), omul reuseste sa dea dovada de un impecabil simt al directiei. Al directiei altora, dar si al propriei directii. Ultima oara cand am comunicat, mi-a scris un e-mail in care si-a cerut scuze ca n-a raspuns o perioada la mesaje, pentru faptul ca a incercat sa-si adune mintile si sa vada pe ce cale s-o apuce in viitor. O sa faca psihoterapie si training in psihoterapie. Cel putin in urmatorii doi-trei ani. Este unul dintre acei oameni care au un citat destept sub semnatura de la e-mail. La el sunt doua randuri din Vaclav Havel: „Speranta nu e convingerea ca ceva se va termina cu bine, ci siguranta ca ceva are sens, indiferent cum se termina”.
Cand sa mergi la psihoterapeut?
Cand te trezesti intr-o fundatura. „in momentul in care observi ca personal, profesional sau comunitar lucrurile nu mai functioneaza.” Fie esti trist, fie nu mai reusesti sa faci fata propriilor frici, fie ti se intampla lucruri care nu ti s-au intamplat niciodata (delir, halucinatii, orice). Daca aceste lucruri te fac sa nu mai functionezi ca inainte si sa nu mai gasesti solutii din propriul buzunar, atunci ai putea apela la un specialist de sanatate mintala, care poate fi psiholog, psihiatru, psihoterapeut.
Foto: Mugur Ciumageanu
Comentarii (3)
nu poate fi tratata de psihiatru,ci de tine insuti,daca poti; pentru asta tre sa faci un efort; chestia e sa poti sa te mobilizezi sa faci efortul respectiv; cind nebunia e avansata nici tu nu mai poti face nimic,dar nici psihiatrul;el poate,cel mult,sa iti dea ceva ca sa te timpeasca suficient de tare ca sa nu fii agresiv; nebunia are una sau mai multe cauze pe care le gasesti adinc ascunse in sufletul tau; cum sa le gaseasca un psihiatru,cind tu insuti te temi sa le gasesti? daca vreu psihiatru/psiholog nu-i de acord cu ce am zis,il invit sa ma contrazica aici: http://madredcat.wordpress.com/2010/08/03/depresia-se-amelioreaza-facind-sport/
Are dreptate distinsul domn, in spitalele noastre de psihiatrie este inca o problema de mentalitate, acesti oamneni bonlavi nu sunt tratati ca oameni ci mai degraba ca animalele (19 oameni lasati sa moara) legile sunt extrem de proaste in privinta acestor bonlavi, nu exita centre speciale de ingrijire asa cum sunt in alte tari. Ar trebuii privita cu uo deosebita atentie aceasta problema p
superb articol, sunt lucruri la care nu poti adauga nici un fel de comentariu.
Posteaza comentariu