- Senzatie de ameteala, dezechilibru, uneori lesin;
- Frisoane sau valuri de caldura - frig, cald, alternanta intre cele doua stari intr-o succesiune uneori foarte rapida;
- Transpiratii puternice - transpira palmele, fruntea abundent;
- Senzatia de sufocare sau de strangulare - senzatia ca nu mai putem respira, ca si cum "aerul nu mai vrea sa intre";
- Greata, disconfort abdominal - senzatia de greata asociata fie cu crampe abdominale, senzatia de gol in stomac, senzatia de greutate, de strangere a stomacului;
- Cresterea pulsului, ritm cardiac crescut - senzatia ca inima alearga si sta sa iasa din piept sau ca urmeaza sa se opresca subit. Uneori pot aparea dureri precordiale (in zona inimii cu senzatia iminenta de stop cardiac).
Toate aceste manifestari somatice (care fac apel preponderent la manifestari organice, desi fiziologic nu se distinge si nu are loc niciun fel de perturbare a functionarii organice) in mod automat si firesc conduc la aparitia unei nelinisti afective (daca mor?; Sunt bolnav/a nu am nici o scapare; imi pierd mintile, urmeaza sa innebunesc etc) precum si la aparitia distorsionarii gandirii.
La nivel afectiv starea resimtita este:
- Teama, frica, spaima;
- Disperare, neputinta.
La nivel mental apar ganduri precum:
- Sunt bolnav/a incurabil;
- Nu am scapare, urmeaza sa mor;
- O sa imi pierd controlul si o sa innebunesc.
Legatura care se produce intre trairile afective intense (spaima, disperare, frica)
si modul in care ne traducem mental aceste trairi, consta in aparitia acestor ganduri care, la prima vedere sunt percepute ca fiind irationale. Si pe buna dreptate! Ne trezim, mai mult sau mai putin din senin cum navalesc in mintea noastra idei de genul: "o sa mo; sunt bolnav; sufar cu inima; o sa fac rau cuiva sau mie insumi/insami; o sa imi pierd mintile; innebunesc".
Acest "irational" isi gaseste justificare in plan imediat observabil, in realitatea de zi cu zi prin faptul ca ne stim persoane sanatoase care, nu am avut probleme semnificative de sanatate, am fost permanent "in controlul" nostru si "la controlul" situatiilor prin care trecem. Prin urmare, e firesc sa traim ca absurd ceea ce parcurgem in timpul unui atac de panica.
Dincoace de aceasta realitate exterioara noua si imediat observabila (realitatea externa), exista insa si realitatea interioara, sufleteasca (realitatea interna). In aceasta realitate interna, unele lucruri ne sunt accesibile mai mult (constiente), alte lucruri mai putin (inconstiente).
Comentarii (9)
buna.si eu ma confrunt cu aceste atacuri de panica de 5 ani .urmez un tratament dar nu imi este bn.va rog astept un sfat de la voi
Buna, ma numesc Daniela si am 34 de ani si sunt intr-o situatie disperata, m-am trezit noaptea pe la ora 2 fiindumi sete, am baut apa iar la a-2-a inghititura am simtit ceva in gat, asta s-a intamplat pe 1 mai anul acesta. In momentul acela am simtit o disperare, o teama de neputinta si ca o sa mor. A a-2a zii dimineata m-am dus la UPU m-a consultat un Orelist si mi-a spus ca nu am absolut nimic in gat, totusi mi-a dat un tratament cu antibiotic. In tot acest timp eu eram intr-o situatie disperata la maxim pentru ca desi luam tratament din ce in ce imi era mai rau durerea de gat se intensifica cat mai tare incat nu puteam sa stau acasa incepeam sa merg pe strada de disperare sa fiu cat mai aproape de spital. Cei de la spital m-au trimis de urgenta la spitalul Coltea sa ma consulte un specialist ( Orelist ) care si el mi-a confirmat ca gatul meu este curat si ca nu am nimic. Ma trimis sa fac o endoscopie la spitalul Floreasca iar acolo a descoperit la fel ca nu am nimic :| . M-au trimis la spitalul Parhon crezand ca am GLANDA TIROIDA. Cei de acolo mi-au facut ecografia si mi-a spus ca glanda este in parametri normali si ca nu este in niciun fel de problema. - Am ajuns la neurologie si mi-a recomandat sa iau Remotiv si Sedocalm. Pot sa spun ca a trecut o saptamana in care eu nu am mancat nimic numai apa si ceaiuri neindulcite beam pentru ca durerile in gat persistau groaznic, credeam ca o sa mor ca asa mi-e scris din moment ce nimeni nu imi gasea diagnosticul. Am ajuns la un medic generalist cu toate analizele pe care le-am facut si mi-a spus ca am atac de panica si mi-au dat ANSILAN si ANXIAR. Simtinduma umpic mai bine am inceput cu toata frica care o aveam in mine sa mananc iaurt gol si putina ciorba cu paine inmuiata. Desi durerile disparusera din gat eu tot nu pot inghiti simt ca am un nod in gat si nu mai stiu ce inseamna sa mananc. Imi este frica pentru ca de fiecare data cand mananc un iaurt sau ciorba simt ca nu pot sa inghit iar dupa ce mananc foarte putin simt ca am iar ceva in gat si intru iar intr-o mare disperare. Trecand o luna si ceva de cand am aceste simtome acel doctor mi-a spus sa intrerup acest tratament si mi-a recomandat GABA si fiole cu magneziu B6. In ziua cand am luat acest tratament mi-a fost foarte rau, m-a durut si mai rau gatul si nici macar saliva nu o puteam sa inghit. Am reinceput de doua saptamani iar tratamentul cu ANSIAL si ANXIAR dar desi nu mai ma doare gatul eu tot nu pot inghiti, beau numai lapte si ceaiuri iar ficatul a inceput sa ma doara deoarece nu pot sa mananc. Va rog frumos sa ma ajutati care stiti diagnosticul acestei boli si ce asi putea sa fac pentru ca sunt intr-o situatie disperata pentru ca tot timpul simt ca am ceva in gat iar nimeni nu imi descopera ce am.
Buna ziua, Va cer un sfat si in acelasi timp si-un ajutor disperat , am 38 ani, dar de 12 ani parca nu-mi mai traiesc propia-mi viata, am stari de panica, teama ca mi se face rau, nu raman singura acasa, nu circul decat cu masina personala condusa doar de sotul meu, astea sunt doar cateva stari peste care nu reusesc sa trec singura. Am apelat la un medic psihiatru, mi-au fost prescrise numeroase tratamente, de 4 ani insa am ramas doar cu RIVOTRIL de 2 mg/zi. Am si ghinionul ca locuiesc in Tg-JIu si in acest oras sansele de a gasi un cabinet de psihologie sau psihoterapie sunt aproape zero, asa ca va rog sa ma indrumati spre un psihoterapeut care practica si hipnoza(am inteles ca prin hipnoza se pot rezolva aceste probleme!!!!???). Am citit si destre biorezonanta, e indicata in astfel de stari ? VA MULTUMESC!
De cand am inceput sa am atacuri de panica, din 2006, am tot citit articole insa niciunul nu a descris mai bine, mai clar, mai concis ceea ce simti in momentele acelea. Fac psihoterapie, atacurile s-au mai rarit insa chestia aia cu teama de separare nu am depasit-o, nici macar nu ma pot apropia de acest sentiment prea mult cu psihoterapie cu tot.
perfect de acord.....exact!!!
Sigur, trebuie sa le depasim singuri, infruntandu-le. Dar lucrul asta, fara ajutor din partea celor din jur este practic imposibil. Stiu din experienta ce inseamna. Si stiu si ce inseamna sa te confrunti singur cu asa ceva. Sfaturi, sfaturi si iar sfaturi. Sunt bune si ele, dar sunt atat de impersonale, atat de reci. Citesti tot felul de sfaturi, de pareri. Eu care am trecut prin asa ceva, in urma unor nefericiri in lant, spun acum dupa 6 ani de la primul mare, ca sa zic asa, atac de panica. M-am confruntat cu el, nestiind ce ma asteapta. Acum spun ca numai si numai acel care a trecut printr-o astfel de experienta nefericita, a unui atac de panica, stie despre ce e vorba. Restul sunt povesti, restul este impartasire a unor experiente nefericite, in care unul si altul spun ce au patit, iar unul singur le aduna si trage concluzia. Atacul de panica este... Imi pare rau ca am umblat aproximativ 2 ani din doctor in doctor si nimeni nu m-a diagnosticat cu atac de panica pentru ca nu exista ca diagnostic. La noi asa este. Ne ferim sa diagnosticam, ne ferim sa spunem lucrurilor pe nume si ne ferim de tratamente pentru ca, daca trebuie sa-l confrunti de unul singur pentru ca e al tau, iati-l !
ACESTE TEMERI LE AVEM TOTI CEL PUTIN ODATA IN VIATA. TOTUL ESTE SA INCERCAM SA LE DEPASIM SINGURI INFRUNTANDU-LE.
Articolul este foarte amplu si interesant! Totul este logic si adevarat! Prin aceste stari trec si eu! Parca persoana mea vorbeste in articol. Va doresc multa sanatate si mai trimiteti asa articole interesante, mai des! Multumiri anticipat!
Bun articolul! Si eu am avut nefericita expierenta, credeam ca se sfarseste totul in jur, pe toate planurile, ca nu este suferinta mai mare ca si aceasta. Bun dar ce faci? Aici nu este nici cea mai mica indrumare, niciun sfat, decat manifestarea bolii. Cei care o traiesc o stiu si atunci de ce ati mai scris-o? Chiar totul trece prin sfera castigului adica orice informatie pe bani? Un mic ajutor asa de forma macar nu se putea da? O SA SPUNETI CA SA MEARGA FIECARE LA MEDIC. Stim si noi asta. Consider ca orice medic are datoria nu doar sa informeze ci sa si ajute. O sa spuneti ca totul costa. Bine dar din suflet asa o mica incurajare pentru cei in suferinta ce va costa? Stiti ce disperati sunt cei cu atacuri de panica? Se vede ca nu ati fost in locul lor. Eu ii multumesc bunului Dumnezeu ca am reusit sa scap, dar nu la psihoteraput si era si bun ci prin homeopatie. Recomand si altora sa caute un homeopat bun si vor scapa, ca medicamentele alocate si sfaturile nu ajuta la nimic. In rest sanatate fara atacuri de panica.
Posteaza comentariu