Controversele cu privire la originea acestei stari sunt mentionate de multa vreme, fiecare teoretician sau practician adoptand o anumita pozitie; astfel pentru cognitivisti, anxietatea reprezinta o reactie de teama dobandita ca urmare a unor erori cognitive; pentru teoreticieni, anxietatea reprezinta rezultatul unui proces de conditionare, in timp ce psihanalistii considera ca anxietatea reprezinta raspunsul la interdictii si cenzurile generate de Supraeu la tendintele, pulsiunile innascute, care se transmit Eului si care astfel prevenit poate reactiona prin masuri adecvate sau mobilizandu-si mecanismele de aparare.
Anxietatea este considerata centrul dinamic al nevrozelor (K. Horney). Continutul anxietatii nevrotice este generat de aspectele social-culturale specifice societatii si este de natura individuala - obiectivul anxietatii nu este transparent in raport cu pericolul, prin urmare, intensitatea anxietatii este proportionala cu semnificatia avuta de situatie pentru persoana care o traieste, insa motivele pentru care este anxioasa, de cele mai multe ori, raman necunoscute. Datorita caracterului sau, anxietatea este un efect, un aspect indezirabil, motiv pentru care eliminarea ei reprezinta obiectul unui lung proces de aparari si adaptari succesive.
Anxietatea patologica a fost studiata atat de psihologi cat si de psihiatri si rezultatul acestor cercetari a fost fructificat prin gasirea unor metode psihofarmacoterapeutice de diminuare, de combatere a acestor stari.
Anxietatea generalizata este cauzata de griji nejustificate, legate de cel putin doua situatii din viata curenta. Criteriul de durata este variabil dupa anumite clasificari, dar in prezent se considera ca anxietatea trebuie sa dureze cel putin sase luni pentru a fi considerata anxietate generalizata. Nu este vorba asadar despre o faza tranzitorie, ci de o adevarata stare stabila, care altereaza in profunzime persoana si modul ei de viata. Nelinistea graviteaza in jurul preocuparilor familiale, financiare, profesionale si de sanatate. Mai mult, ea mobilizeaza toate energiile individului si il impiedica sa infrunte situatiile anxiogene.
Grija este constanta si nu lasa decat putin loc unei activitati mentale constructive. Subiectul anxios va avea griji cel putin o data la doua zile. El controleaza nelinistea care devine astfel un mijloc considerat eficient de subiect in prevenirea si eliminarea pericolului. Postulatul functionarii sale mentale se poate formula astfel: "Deoarece sunt vigilent si imi fac griji legate de viitor, necazurile nu ma pot atinge". Anxiosul are astfel iluzia ca ar detine controlul asupra lucrurilor inconjuratoare si ca este stapan pe viitor.
Presentimentele graviteaza frecvent in jurul unor teme precum ruinarea, somajul, boala si accidentele carora le cad victime cei apropiati. Astfel, anxiosul se va simti obligat sa se asigure ca totul este in regula prin contactari telefonice frecvente. La fel, activitati mai marunte, de tipul fricii ca ar putea pierde autobuzul sau ca ar intirzia la serviciu, pot fi subiecte permanente ale anxietatii. Unii ajung chiar sa-si faca griji pentru toate evenimentele care au loc in lume, oricat de departe se petrec, gandindu-se ca ii privesc in mod direct.
Psihoterapia cognitiv-comportamentala actioneaza prin intermediul unor strategii si tehnici ajutand subiectul anxios sa-si controleze starile respective, reducandu-le intensitatea si frecventa. Esenta terapiei comportamentale consta in realizarea unor programe de desensibilizare. Subiectul invata:
- sa fie mai putin anxios in situatii anxiogene;
- sa intreprinda actiuni care vor contribui la reducerea anxietatii.
Metodele cognitive se refera la identificarea gandurilor si convingerilor negative automate prin intermediul rememorarii unor situatii, al analizei comutarilor in sfera emotionala, al jocului de rol, al tehnicii imaginatiei dirijate, al sarcinilor de expunere la situatii anxiogene, al jurnalelor si chestionarelor.
Psiholog Vrinceanu Roxana, Clinica Aquamarine